+373 (022) 54-28-70 teologie.ortodoxa@gmail.com

Republica Moldova, mun. Chișinău, str. Izmail 46

DUMINICA a XII-а DUPA RUSALII

DUMINICA a XII-а DUPA RUSALII

Introducerea:

  • Neliniştea се о avem zilnic din cauza grijilor viejii.
  • Neliniştea tînărului din Evanghelia а ХII-а dupa Rusalii.
  • Istorisirea în termeni scurţi a pericopei evanghelice (Matei XIX, 16-26).

Tema: „Dobîndirea vieţii veşnice, cel mai de preţ bun”.

Tratarea:

  • Nici un lucru nu-i mai de preţ ca viaţa veşnică.
  • Nimic nu vom lua din cele ce strângem în viaţă.
  1. Împăratul Alexandru cel Mare nu ia nimic din averile sale.
  2. Poetul român ne spune ca din tot ce sîntem şi strîngem nu ne va rămîne decât о cruce şi-un mormânt.
  • Ce este viaţa veşnică?
  1. Cuvintele Sfântului Ioan din Apocalipsă XXI, 4.
  2. О bucurie nespus de mare, trăind alături de Dumnezeu şi Sfinţi.
  • Condiţii pentru dobândirea vieţii veşnice.
  1. Cuvintele Mântuitorului din Evanghelie (Pazeşte poruncile).
  2. b) Cuvântul Mântuitorului de la Matei XII (Să părăsim totul şi să-L urmăm).

5)  Cînd să ne îngrijim de viaţa veşnică?

  1. Dupa cuvântul Sf. Pavel de la Evrei IV, 7 „Astăzi”.
  2. Exemplul unui împărat care a arătat viaţa ca о lumânare aprinsă.

Încheierea:

Sa ne gîndim serios la viaţa veşnică.

Sa părăsim ultimul rău ce ne stăpâneşte.

DUMINICA a XII-а DUPĂ RUSALII

Iubiţi credincioşi,

Deseori avem ocazia în viaţa noastră ca întâlnindu-ne cu cîte un prieten sau cunoscut, să-i auzim spunând, că tare sînt frământaţi sau neliniştiţi din cauza vreunei probleme sau întâmplări. „Ce să fac să scap din încurcătura în care am intrat?” auzi pe cîte unul, – „ce să fac să cîştig ceva mai mult, că nu-mi ajunge cît am” auzi pe altul, – „ce să fac să capăt şi eu un serviciu, că mor de foame”, – „ce să fac să câştig procesul în care sînt implicat?” şi aşa mai departe.

Nenumărate sînt motivele pentru care omul se frământă zi şi noapte şi mereu se întreabă ce să facă şi cum să facă să ajungă la un bun sfârşit.

De cîte ori n-am trecut şi noi prin astfel de momente. De cîte ori n-am avut nopţi nedormite întrebându-ne şi frământîndu-ne, ce să facem şi cum să facem să împlinim cutare şi cutare lucru. Într-una din Evangheliile ce se citeşte în Biserica noastra în Duminica a XII-а după Rusalii, de asemenea ni se pune în faţă о frământare, о nelinişte sufletească a unuia, dar această nelinişte este cu totul deosebită de cele ale noastre. Ea nu este de natura grijilor omeneşti, ci de cele sufleteşti.

În acea Evanghelie, se spune că un tînar s-a apropiat de Iisus şi i-а zis: „Învăţătorule bun, ce bine să fac ca să moştenesc viaţa veşnică”?

Îata ce-1 frământă pe acest tînăr: ce bine să facă, ca să dobândească viaţa cea veşnică. Pe el nu-1 neliniştea nici cum să se distreze mai bine, nici alergările, nici sporturile. El zi şi noapte cugeta numai la un singur lucru: ce să facă, ca să câştige viaţa veşnică. Şi întrucât la nimeni nu găsise dezlegare, auzind de inţelepciunea lui Iisus, porneşte într-o zi spre El şi din tot sufletul il întreabă: „Învăţătorule bun, ce bine să fac ca să moştenesc viaţa veşnică”?

Iisus văzând că-L consideră numai înţelept nu şi Dumnezeu, îi răspunde: ”De ce-Mi zici bun, cînd bine ştii că bun este numai unul singur Dumnezeu, – dar, dacă, vrei să ai viaţa veşnică, pazeşte poruncile”. „Care?” L-a întrebat tînărul. Şi Iisus i-а răspuns: „Să nu ucizi, să nu furi, să nu fii desfrînat, sa nu minţi, să cinsteşti pe tatăl tau şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine insuţi”. Tînărul i-а răspuns: „Toate aceste porunci le-am păzit din tinereţele mele, се-mi mai lipseşte”? Iisus s-a uitat la el, l-a iubit pentru curajul şi purtarea lui şi i-а răspuns: „Dacă vrei să fii desăvîrşit, atunci du-te de vinde ce ai, împarte la săraci, apoi vino şi-Mi urmează”. Auzind acestea, tinărul a plecat întristat, căci era bogat.

Degeaba se frământase el zile întregi, degeaba nu dormise el nopţi lungi ca să afle răspunsul la întrebare, căci, cînd a aflat doctoria, n-a mai voit s-o ia.

Dar oricum, lăsând la о parte refuzul tînărului de a nu fi desăvârşit, tot ne poate fi pildă prin întrebarea ce-1 frământa: „Ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”, întrebare ce ar trebui să fie mereu în minţile noastre şi asupra căreia vreau să stărui eu acum puţin.

Iubiţi credincioşi,

Multe lucruri sînt de preţ în lume şi după multe aleargă toată viaţa omul, dar oricît de scumpe şi de folositoare ar fi ele, nimic şi nici una nu poate întrece „dobîndirea vieţii veşnice”.

„Doamne, ne-ai făcut după Tine şi neliniştit este sufletul meu pînă se va odihni în Tine”, graia mereu fericitul Augustin.

„Căutaţi mai întîi împărăţia lui Dumnezeu şi toate celelalte vi se vor adăuga vouă”, învăţa Mântuitorul Iisus.

Bine este să-şi facă omul cît trăieşte în viaţă, о casă unde să locuiască, bine este sa-şi imprejmuiască curtea, bine este să-şi înfrumuseţeze gospodăria, bine este să alerge ca о albină zi şi noapte pentru susţinerea vieţii, dar greu îi va veni când aflându-se pe patul de moarte işi va da seama că s-a gîndit numai la lucrurile de pe pământ, dar la viaţa de dincolo n-a gândit niciodată.

Nimeni nu zice că nu trebuie să te îngrijeşti de viaţa de aici, dar nu trebuie neglijată complet cea de dincolo.                                                                        

Împăratul Alexandru cel Mare, unul dintre cei mai puternici şi mai bogaţi împăraţi ai lumii, a lăsat cu gură de moarte testament, ca atunci cînd va fi mort şi aşezat în sicriu, să nu-i pună mîinile pe piept, ci să i le scoată afară, să i le lase să atîrne pe lîngă sicriu şi astfel să fie plimbat prin toată ţara, pentru ca toată lumea să vadă că din toată bogăţia şi mărirea lui nu ia nimic cu el.

Da, fraţilor, nimic nu vom lua din cele ce strângem, nimic nu va rămâne din frumuseţea trupului, nici ochii, nici sprâncenele, nici mîinile, nici numele, nici mărirea, nici puterea, ci – după cuvântul unui poet al nostru: „Din tot ce-am fost şi-am strâns pe-acest pământ, nu ne va rămâne decât о cruce şi-un mormint”.

Şi mai duios ne spune acest lucru Biserica noastră prin cântarea ei cе о auzim mereu la înmormântare: „Sa теrgem la mormânturi şi să vedem ce este omul: oase goale, mâncare viermilor şi stricaciune”.

Şi cu toate acestea, zi şi noapte ne trudim ce să facem ca să ne lungim viaţa asta pământească, cum să facem ca s-o trăim mai bine, mai plăcut, mai cu strînsuri, şi cu cît ne îngrijim mai mult de ea, cu atît ne îngreunăm, cu atît avem mai multe necazuri, cu atît puterile ne scad, iar firul vieţii se scurtează.

Rar ne aducem aminte şi de suflet să-i pregătim о casă în cer, rar ne gîndim şi la viaţa veşnică şi aceasta numai pentru faptul că nu ne dăm seama cum va fi viaţa aceea, pentru că nu credem că va fi; dar fraţilor, Dumnezeu ne-a descoperit-o ca o mică rază de lumină şi numai din aceasta ne putem da seama cum va fi.

Auziţi cum grăieşte Sf. Ioan în Apocalipsa sa:

„În viaţa aceea, va şterge Dumnezeu toata lacrima de la ochii omului, moartea nu va mai fi şi nu va fi nici plâns, nici jale, nici boli…”.

„Acolo nu va mai fi nevoie nici de soare, nici de lună, nici de făclii pentru luminare, căci slava lui Dumnezeu va lumina  totul (XXI, 4).

„Nu vei întâlni acolo nici vrăjitori, nici desfrânaţi, nici ucigaşi, nici slujitori la idoli, nici mincinoşi, ci numai din cei ce au fost scrişi în cartea vieţii (Apocalipsa XXI, 27).

Acolo după cîntarea Bisericii noastre, „nu este nici durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfîrşit”.

În viaţa aceea, nu vei avea bogăţii pământeşti care pier, ci bogăţii cereşti. Acolo nu sînt desfătări pământeşti care îngreunează sufletul omului, ci desfătări sufleteşti, care înalţă sufletul. Acolo nu este slava omenească, care azi este şi mîine dispare, ci slava cerească, care după cuvântul Domnului, toţi visînd-o vor străluci ca soarele pe cer. În viaţa aceea nu vei avea vecini răi, nici prieteni linguşitori, nici conducători părtinitori, nu-ţi va fi teamă de nimeni şi nu te vei frământa pentru nimic, ci vei trăi alături de nenumărate cete îngereşti, cu toţi acei care şi-au trăit viaţa pământească în folosul vieţii veşnice.

Mai precis, acolo vei avea marea bucurie de a vedea faţa Tatălui Ceresc, vei auzi glasul Blândului Iisus ce s-a jertfit pentru tine pe cruce, vei fi mângâiat de mîinile Fecioarei Maria, vei fi desfătat de cântecele îngerilor, vei fi purtat la braţ de cetele mucenicilor, vei merge pe aceeaşi alee cu proorocii şi patriarhii, vei bea din acelaşi izvor nesecat cu Sfinţii Apostoli şi vei gusta din aceeaşi pîine cerească cu toţi mărturisitorii, cuvioşii şi martirii Bisericii noastre şi aceste nespuse bucurii nu vor fi pe un an, nici pe 20 sau pe 80, ci în vecii vecilor.

Aceasta este, fraţilor, о mică rază din ceea ce este viaţa veşnică, dar în ea, dupa cum spune Sf. Apostol Pavel „sînt lucruri pe care ochiul nu le-a vazut, urechile nu le-a auzit şi la inima omului nu s-a suit” (1 Corinteni П, 9).

Auzind toate acestea, îndrăznesc să vă întreb acum fraţilor: Nu doriţi о astfel de viaţă? Nu voiţi a vă împărtăşi de bucuriile ei?

Ba da, veţi zice, dar ca şi tînărul din Evanghelie veţi întreba: „Cum să facem ca  s-o dobîndim”?                                                                                                            

Mântuitorul Iisus a dat dezlegare acestei întrebări: „Paziţi poruncile”. Care? Toate, caci aşa grăieşte Sf. Iacob: „Cine păzeşte toată legea, dar саlcă o singură poruncă, se face vinovat de toate” (II, 10). Iar daca doriţi ceva mai mult întocmai ca şi tînărul din Evanghelie, atunci ascultaţi tot glasul lui Iisus care zice:

„Amin, amin zic vouă, că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţă veşnică ” (Ioan V, 24) „şi oricine va lăsa casă, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau soţie, sau feciori, sau holde pentru numele Meu, va primi însuşit şi va moşteni viaţa veşnică” (Matei XIX, 29):

Mântuitorul nu ne cere să părăsim lucrurile acestea ca nefiind bune, ci atunci când ne pun piedică în calea credinţei, să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de ele.

Tot Mântuitorul, pe Muntele Măslinilor, în sublima Sa rugăciune, aşa grăia: „Tată, aceasta este viaţa veşnică să Te cunoască pe Tine singurul Dumnezeu adevarat şi pe Iisus Hristos pe care L-ai trimis Tu” (Ioan XVII, 3).

Dar poate veţi întreba: Când să ne gîndim la această viaţă veşnică, cînd să facem cele ce trebuie pentru a о dobândi? Aceasta ne-o spune Sf. Ap. Pavel când zice: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, căci numai astăzii” este zi de mântuire la Domnul, alta nu” (Evrei IV,7).

Şi mai pe înţelesul nostru ne arată acest lucru fapta unui împărat care într-o zi cheamă sfetnicii la el, le dă ordin să aprindă о lumânare şi le spune sa anunţe pe toţi cei ce i-au greşit, pe toţi osândiţii aceia, că dacă vin cît timp este lumânarea aprinsă sa-şi ceara iertare, capătă iertarea. Mulţi au venit şi au primit iertare, dar mulţi n-au crezut şi nu s-au dus s-au dus dupa ce lumânarea s-a stins prin topire, dar a fost în zadar.

Lumânarea este viaţa. Câtă vreme eşti în viaţă, îngrijeşte-te de iertarea păcatelor, îngrijeşte-te de viaţa veşnică, caci după ce vei muri, nu mai poţi nimic. Nu poţi amâna pe mâine şi poimîine, fiindcă nu ştii, nu eşti sigur ca vei apuca aceste zile.

Iubiţi credincioşi,

Ştiu ca grijile şi trebuinţele vieţii vă fac să alergaţi din zori şi pînâ-n noapte, fără a mai vă da răgaz să vă gîndiţi şi la viaţa viitoare, dar nu vă voi îngreuna cu mult dacă vă spun să vă gîndiţi cu seriozitate şi la viaţa veşnică, ba din contra, gîndindu-vă şi căutînd ca în fiecare zi să puneţi şi cîte о cărămidă pentru casa de dincolo, vă asigur că viaţa aceasta vă va părea mai uşoară iar zilele mai liniştite.

Tînărul din Evanghelie avea trei lucruri bune: era tînăr, era bogat şi era şi învăţat. Ca tînăr ar fi trebuit să se gândească mai mult la petreceri şi distracţii, ca bogat avea la îndemînă posibilitatea de a-şi împlini multe dorinţe, iar ca învaţat putea sa iasă uşor din orice încurcătură şi să privească mândru peste frunţile multora. Cu toate acestea, el se gândea zilnic, ziua şi noaptea, numai la dobândirea vieţii veşnice.

Ce pildă frumoasă poate fi în acest inţeles pentru tinerii zilelor noastre care, preocupaţi numai de alergări, plimbări, distracţii şi sport, nici prin minte nu vor sa le treacă că toate acestea le vor părăsi într-o zi şi că vor constata cu părere de rău că mare folos nu prea le-a adus cele după care au alergat atât de mult.

Tînărul din Evanghelie nu s-a mântuit, n-a cîştigat viaţa veşnică cu tot gîndul lui in continuu la aceasta, cu toata păzirea poruncilor, fiindcă bogaţia pusese stâpânire pe sufletul lui şi-l robise. Că era un păcat nu era nici un păcat, nu călcase poruncile, dar sufletul lui era atât de robit de bogăţia pe care о avea, încât atunci când Iisus i-а cerut s-o părăsească şi să-L urmeze, n-a putut, lucru ce ne face să inţelegem acum mai bine cuvintele Domnului сa: „oricine nu lasă  tată, mamă, casă sau holde, nu va moşteni Împărăţia Cerurilor”.                                                                             ‘

Tînârul n-a dobândit viaţa veşnică pentru un singur lucru rău ce-1 avea: il robise bogăţia. Pe noi poate nu ne robeşte bogăţia, fiindcă nu о avem, dar poate altceva. Pe unul poate numai minciuna, pe altul numai invidia, pe altul vorbirea de rău, pe altul mîndria, – să luăm aminte, dacă toate poruncile le vom păzi, dacă vom fi destul de cumsecade, dar nu vom părăsi singurul rău ce-1 avem, nu putem cîştiga viaţa veşnică.

De aceea fraţilor, vă îndemn cu toată credinţa şi dragostea, ca odată cu păşirea pragului Bisericii mergând spre casă, să vă gândiţi ce rău vă robeşte, să părăsiţi acest rău, pentru că oricând să fiţi gata cu bucurie să grăiţi: „Aştept învierea morţilor şi viaţa veşnică”. Amin.

 

 

Leave a Reply