+373 (022) 54-28-70 teologie.ortodoxa@gmail.com

Republica Moldova, mun. Chișinău, str. Izmail 46

Ruptura de limbaj între tineri şi Biserica-instituţie

A fi creştin şi a fi tânăr de multe ori (şi mai ales în ultima perioadă) pare a fi о contradicţie în termeni şi în sensuri, deoarece există multă reticenţă faţă de Biserică a tinerilor. Noi ne bucurăm că se fac întruniri cu tinerii în biserici şi uneori şi marşuri anti-avort, pentru familie sau la hramuri. Însă procentul tinerilor atraşi de latura spirituală a vieţii este totuşi mic şi întrebarea care se pune este de ce sau unde s-a greşit? Există oare о discrepanţă sau о barieră între ceea ce vrea Biserica şi ceea ce vor tinerii?

Probabil că da. Şi nu totdeauna exuberanţa tinerilor este de vină, cât mai ales intransigenţa canonică ecclezială. Există un fel de ruptură de limbaj între noi, clericii (preoţi şi ierarhi) şi tineri, mai ales în această lume schimbată şi schimbătoare. Există о neînţelegere a tentaţiilor cu care aceşti tineri se luptă sau nu se mai luptă, dar care îi copleşesc şi foarte greu mai reuşesc să iasă din această reţea, care i le sufocă timpul şi le pune stăpânire pe minte. Actul sexual, ca să dau un exemplu, începe să încolţească în mintea tinerilor încă din clasele mici, deoarece sunt permanent agasaţi şi violentaţi vizual cu imagini, pe care deşi nu le înţeleg, totuşi nu le resping. Ulterior aceste imagini vor prinde contur în mintea lor şi de aici până la aplicare lor în practică  nu mai este decât un pas: acela al conjucturii sau al momentului oportun.

În acest caz însă apare hiatusul între ceea ce morala ecclezială creştină susţine şi ceea ce ei trăiesc. Actul curviei devine bariera dintre Biserică şi ei. Ei ştiu bine că a veni la spovedanie cu acest păcat înseamnă a fi oprit de la cuminecare şi a primi un canon, pe care ei îl percep ca pe о pedeapsă. Oricât am încerca noi să explicăm că nu este decât un medicament, că de fapt canonul îndreaptă şi orientează spre о nouă viaţă, pentru ei este о … pedeapsă. Şi atunci de ce să vii într-un loc unde nu primeşti ceea ce ai vrea, ci dimpotrivă, primeşti о pedeapsă? Oricum vei fi pedepsit. În acel moment apare nu doar retragerea, ci şi frustrarea, care se transformă în ură sau indiferenţă faţă de Biserică şi morala ei, precum şi faţă de slujitorii mai mult sau mai puţin aplecaţi să înţeleagă şi să ajute. Aici va trebui să se găsească un răspuns, deoarece influenţa internetului atât de permisiv în probleme de morală şi atât de uşor de accesat, nu se va opri. Este ca un bulgăre care devine tot mai mare în rostogolirea lui şi care nu dă semne că s-ar dărăma, ci dimpotrivă.

Faptul că Biserica opreşte şi canoniseşte, ceea ce pentru ei este о pedeapsă, îi face pe tineri să о respingă şi să о acuze. Ba mai mult, să îi pună în sarcină şi gesturi de care nu ea este responsabilă cum ar fi întrebarea unde era Biserica … când…?, ceea ce nu totdeauna este о întrebare reală. Însă întrebarea este întrebare şi răspunsul trebuie dat pentru că este aşteptat. Oricum faptul că cineva pune această întrebare poate să însemne că cuiva îi pasă şi că о aşteaptă să fie de faţă în toate momentele societăţii, dar mai ales acolo unde este durere şi criză. Deci întrebarea nu este rea, ci foarte bună. Unde este Biserica înseamnă că Biserica trebuie să fie. Unde? Peste tot unde este nevoie. Iar nevoia după ea este universală.

Sursa: Altarul Reîntregirii, Serie nouă, Anul XXI, nr. 1, ianuarie – aprilie, 2016, p. 230-231.

Leave a Reply