+373 (022) 54-28-70 teologie.ortodoxa@gmail.com

Republica Moldova, mun. Chișinău, str. Izmail 46

Șapte îndemnuri pentru a găsi calea adevărului

Mai întâi suntem datori a ne aminti pururea de Domnul Dumnezeu, ca să ne bucurăm de nădejdea în El, urmând fericitului David care zicea despre sine: „Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu și m-am cutre-murat” (Psalmi 76, 3).

Al doilea lucru la care suntem chemați să medităm sunt patimile lui Hristos, pentru ca și noi să suferim toate cu bunăvoință pentru El. Este bine să ne gândim cu seriozitate cum Fiul cel veșnic al lui Dumnezeu S-a coborât din înălțimile cerești, S-a întrupat, iar în cele din urmă a fost înălțat pe cruce în acest Trup Sfânt. Prin toate acestea ne-a deschis cu pace Împărăția de Sus. Și-a vărsat prea scump Sângele Său pe pământ și ne-a deschis prin această jertfă cale spre Muntele lui Dumnezeu, spre a fi acolo împreună-locuitori cu îngerii.

Este foarte important de asemenea să avem o cugetare smerită și să ne recunoastem propriile patimi. În acest fel vom dobândi ajutorul lui Dumnezeu pentru a ne putea îndrepta.

Căci, după cuvântul Părinților Bisericii, „cine își simte păcatele este mai bun decât unul care, prin arătarea sa, este de folos lumii întregi. Și cine s-a învrednicit să se vadă pe sine așa cum este, e mai bun decât unul care s-a învrednicit să vadă îngeri”.

În al patrulea rând, este bine să cugetăm la ceasul sfârșitului nostru, ca să fim totdeauna pregătiți pentru el. Toată înțelepciunea omului stă în gândul la moarte. De această zi s-au cutremurat și se cutremură chiar și marii învățați ai tuturor timpurilor.

Apoi, este folositor să avem tot timpul în față Ziua Judecății. Atunci cerul și acest pământ vor trece și vor ieși morții din morminte și toate faptele oamenilor se vor învedera. Toți vor sta la fel înaintea judecății lui Hristos, „căci nimic nu este acoperit care să nu iasă la iveală și nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut” (Matei 10, 26). Numai păcatele curățite mai înainte prin pocăință și spovedanie le va acoperi Domnul la această judecată.

Al șaselea cuget pe care îl găsim des exprimat în Sfânta Scriptură și în scrierile Sfinților Părinți este teama de chinurile iadului. Despre acestea proorocul Isaia spune: „viermele lor nu va muri și focul lor nu se va stinge” (Isaia 66, 24). Viermele este conștiința celor ajunși în iad, căci cei osândiți în acest loc vor cunoaște că suferă asemenea chinuri pentru faptele lor.

În al șaptelea rând este bine să avem pururea în minte viața veșnică, ca să dorim a ajunge acolo unde sfinții moștenesc bucuria întru Hristos, fericirea de unde a fugit suferința și frica.

Cu aceste șapte cugetări sufletul celui drept se apără de diavol și cu ele poate să-l învingă pe vrăjmașul mântuirii noastre. Necontenita amintire a acestora și mai ales cugetarea la Dumnezeu ne fac să-L iubim mai mult decât toate. Iar prin ajutorul și puterea Sa, după veacul acesta, Îl vom putea iubi în veci cu îngerii, cu arhanghelii și cu toți sfinții. Amin.

Sursa: Arhimandrit Sofian Boghiu, Smereni și dragostea, însușirile trăirii ortodoxe, București, 2002. 

Leave a Reply