Întreg la minte, la picioarele lui Iisus
Drept măritori creștini, parabola Evangheliei de astazi ne vorbește despre întâlnire lui Iisus cu chinuitorul care îl cheamă Legiune, de unde cuvântul românesc lighioană. Cine ar fi crezut că o să ajungem să trebuiască să rescriem Evanghelia, pentru ca unii să dezvolte organizații umaniste de dezbatere? Oare dacă am scrie că s-a întâlnit Hristos cu Wader din Războiul Stelelor, ăla de sufla greu și hârâit, am mai fi vinovați că speriem copiii?
Copiii noștri, care se uită la tot felul de ligioane în filme și desene cu limbaj fără nicio amendă instituțională, care sunt supuși la tot felul de presiuni educaționale de o cultură modernă incapabilă să se desprindă de materialism, copiii noștri, de care râd profesorii de limbă română ori de matematică – nu, nu am ales de întâmplare exemplul – că au ales să trăiască după legea lui Dumnezeu și refuză să trăiască drept urmași de maimuță, să se sperie de Hristos Iisus, Cel care este Învierea? E de preferat să avem un model Tarzan, cel crescut de maimuțe? Atunci de ce să ne mai mirăm că sunt pline școlile de violență și nebunie programată, de alcool și tutun ori praf de prizat? De ce să ne mai mirăm că pruncii noștri se exprimă dezarticulat, prin înjurături cumplite, și fac cunoștință simplu și sexual: Tarzan / Jane? Interzicem cuvinte ca păcat, pocăință ori morală. Punem în loc curvie asistată psihoterapeutic, homosexualitatea ca normalitate și avort ca formă de fericire a femeii? Prostituția legiferată și uciderea ca formă de libertate? Suntem, clar, în plin ținut al Gherghesenilor, cotropiți de ligioane și refuzând intervenția lui Hristos.
Fără îndoială că Evangelia de astăzi însă are și pata ei de lumină; lumina ei majoră, să-i spunem, icoana ei de iubire a lui Dumnezeu. Să luăm aminte că întotdeauna Dumnul așteaptă să ne întoarcem către El. Întotdeauna Domnul știe că avem puterea să vedem că nu ni-s porcii mai de preț decât contemporanii și nu ni-s interesele mai de preț decât dorința noastră de a-i mântui pe ceilalți. De aceea e mare iubirea lui Dumnezeu din evanghelia de astăzi și, dacă diavolilor le-a oferit șansa de a se mai smeri o dată și aceștia n-au putut, să luăm aminte de fiecare dată când Domnul ne oferă șansa smereniei noastre, și să ne întoarcem către El cu dragoste, cu smerenie și cu admirație; cu admirație îndreptată către Unul care, iată, astăzi, a dezdrăcit îndrăciții.
Hristos Domnul ne redă fiecăruia, prin evanghelia de astăzi, demnitatea de a sta îmbrăcați, la picioarele Lui. Ne dă fiecăruia dintre noi posibilitatea de a vedea că de fiecare dată cînd harul Lui se manifestă peste noi, trebuie să intrăm în cetate și să vestim slava lui Dumnezeu care ne-a cuprins.
Să ne rugăm ca Duhul acesta izbăvitor al lui Hristos să nu trecă de la noi, ci să fie mereu cu noi și să nu ne temem, pentru că Hristos Domnul totdeauna trece Marea Galileii în întămpinarea noastră; totdeauna este cu mâna întinsă certând duhu-rile și dându-le morții.
Minunat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și-n vecii vecilor. Amin.
