„Lumea ni s-a dat pentru comunicare între noi, pentru a ne ajuta, prin ea, pe noi înșine” – Preot Dumitru Stăniloae

Părintele Dumitru Stăniloae, a văzut lumina acestei lumi în ziua de 16 noiembrie 1903, în satul Vladeni, județul Brașov, fiind ultimul din cei cinci copii ai lui Irimie și Raveca. După terminarea claselor primare în satul natal, la 10 februarie 1917, pleacă la Brașov spre a urma cursurile Liceului confesional umanis „Andrei Șaguna”. În anul 1922  primește o bursă în cadrul Universității din Crenăuți. În 1927 merge cu o bursă pentru studii de specialitate în Atena.

Între anii 1929-1930 se află la Berlin, Paris, Belgrad și Constantinopol pentru studii și documentare asupra operei originare a Sfântului Grigore Palama.

La 4 octombrie 1930 se căsătorește cu Maria, iar la 10 mai 1931 i se nasc primii doi copii gemeni, Dumitru (care moare în septembrie 1931) și Maria-Mioara (care moare în 1945).

Pe 8 octombrie 1931 este hirotonisit diacon, iar pe 25 septembrie 1932 este hirotonit preot.

În ziua de 8 octombrie 1933 se naște Lidia, care a fost botezată de istoricul transilvănean Ioan Lupaș.

La 1 ianuarie este numit director al ziarului „Telegraful Român”, funcție îndeplinită pînă în 1945. În iunie 1936 este numit rector al Academiei Teologice din Sibiu, funcție îndeplinită pînă în 1946. În 1947 este transferat prin „chemare” la Facultatea de Teologie a Universității din București, catedra de Ascetică și Mistică. Catedra de Mistică fiind desființată în 1949, Preotul Dumitru Stăniloae rămâne profesor de Dogmatică pentru doctoranzi.

În anul 1958 începe un nou și mare val de arestări în România. Urmărit, percheziționat, anchetat și harțuit de Securitate este ridicat în ziua de 5 septembrie 1958, ora 4.00 dimineața și dus la închisorile din strada Uranus și strada Plevnei, iar în 1959 este trimis la penitenciarul din Aiud, unde rămîne în detenție pînă în ianuarie 1963. După eliberare i se acceptă revenirea în activitatea didactică.

Începând cu 1965 i se cere să scrie articole și studii de către cei care-l cenzurase înainte. În perioada 1968-1985 conferențiază în Germania, Anglia, Franța, Grecia, Vatican, SUA etc, primind numeroase premii, distincții și titluri academice din partea multor instituții universitare de peste hotare și îi apar un număr mare de cărți în țară și în străinatate. Devine în 1991 membru titular al Academiei Române, iar în 1992 i se decernează titlul de „Doctor Honoris Causa” al Universității din București.

În ziua de 5 octombrie 1993 trece la cele veșnice, odihnindu-se în pace în cimitirul mănăstirii Cernica.