Despre ierarhia bisericească

Sectarii spun că toţi oamenii pot fi preoţi, potrivit unei preoţii universal.

Biserica Ortodoxă învaţă că există preoţia universală în sensul că toţi oamenii trebuie să aducă închinare lui Dumnezeu: ,,Voi sunteţi seminţie aleasă, preoţia împărătească… ” (I Petru 2, 9), însă, în aceeaşi epistolă, se face distincţia între preoţia universală pe care o primim prin botez şi preoţia sacramentală conferită prin hirotonie: ,,Pe preoţii cei dintre voi îi rog ca unul ce sunt împreună preot, păstoriţi turma lui Dumnezeu… ” (I Petru 5, 1-2). Iisus Hristos a ales pe Sfinţii Apostoli şi i-a trimis în lume: ,,precum M-a trimis pe Mine Tatăl, şi Eu vă trimit pe voi” (Ioan 20, 21) şi Le-a dat puterea de a ierta păcatele: ,,Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer” (Matei 18, 18).

Apostolii, adică ucenicii Domnului, au avut la rândul lor ucenici, cărora le-au lăsat această putere prin hirotonie. Astfel, urmaşii Apostolilor sunt: arhiereii, preoţii şi diaconii.

Hirotonia se realiza prin punerea mâinilor Apostolilor peste candidaţii la hirotonie; rugându-se, Apostolii transmiteau Harul lui Dumnezeu pe care îl aveau ei înşişi: „Şi hirotonindu-le preoţi în fiecare Biserică, rugându-se cu postiri, i-încredinţat Domnului” (Faptele Apostolilor 14, 23). Sfântul Pavel hirotoneşte arhierei, adică episcopi, pe doi ucenici ai săi, Timotei şi pe Tit. Deci, aceasta este preoţia sacramentală lăsată de însuşi Hristos Apostolilor Săi, diferită de preoţia universală. Sfântul Pavel îl îndeamnă pe Timotei: „Nu-ţi pune mâinile degrabă pe nimeni, nici nu te face părtaş la păcatele altora ” (I Timotei 5, 22), adică să nu hirotonească decât pe oameni cu viaţă sfântă, deoarece aceştia vor fi iconomi ai tainelor lui Dumnezeu.