Ascultaţi-vă duhovnicul

Printre multe lucruri minunate pe care le aflăm din viaţa Cuviosului Ambrosie de la Optina, găsim şi următoarea întâmplare. Un iscusit pictor de icoane a venit la stareţul Ambrosie şi i-a cerut binecuvântarea pentru a începe lucrul. Pictorul tocmai încheiase o înţelegere să facă un iconostas într-o biserică, primise şi arvuna, şi peste o zi trebuia să înceapă lucrul.

Stareţul l-a binecuvântat, însă l-a mai oprit pentru o zi. Dimineaţa meşterul a venit să ceară binecuvântare pentru a pleca, însă stareţul i-a zis: “Mai stai şi deseară la vecernie, apoi poţi pleca.” Meşterul a făcut ascultare, însă în inima sa se simţea nemulţămit şi îngrijorat, pentru că se temea să nu piardă comanda, pe care o considera destul de avantajoasă.

Doar după două zile de rugăciune în mănăstire a plecat pictorul la locul său de muncă, unde spre bucuria lui, întârzierea lui de două zile nici n-a fost abservată.

De la această întâmplare au trecut câţiva ani şi într-o seară, pe când pictorul, fiind acasă, se pregătea de culcare, în uşă a bătut un băieţel şi a zis: “Tatăl meu e pe patul de moarte şi te roagă să vii până la el!”

Pictorul s-a îmbrăcat în grabă şi a plecat. Când a ajuns la patul bolnavului, acela l-a rugat să se aşeze lîngă el, i-a luat mâna în mâna sa şi a zis: “Frate, iartă-mă te rog pentru un mare păcat, pe care am vrut să-l fac câţiva ani în urmă asupra ta. Ştiam că tu primise-şi o comandă pentru icoane şi că aveai banii cu tine şi te-am aşteptat două zile în pădure, pentru a te jefui, însă Dumnezeu n-a îngăduit să fiu ruşinat şi prin acest păcat… Acum, dacă poţi – iartă-mă! ”

Doar după ce s-a întors acasă şi-a dat seama pictorul de ce îl oprise Cuviosul Ambrosie în mănăstire pentru două zile şi a dat slavă lui Dumnezeu, care este minunat întru Sfinţii Săi.

Pr. Alexandru Iamandii, Veniţi de prânziţi.