Răsplata binelui

De multe ori se întîmplă în viață să faci un bine, dar să nu fii înțeles și să fii răsplătit cu rău.

În timpul celui de al doilea război mondial, cînd nemții au ocupat Grecia, printre călugării de pe muntele Athos nu s-a găsit nimeni să cunoască limba germană. Doar în schitul rusesc Sfîntul Andrei s-a aflat un ucenic de-al starețului Siluan – Sofronie – care cunoștea această limbă. El a și fost înaintat din partea tuturor mănăstirilor să ducă tratative cu administrația militară germană. Numai datorita meritelor și tactului Părintelui Sofronie mănăstirile de pe Muntele Athos nu au fost devarsate și nici ocupate de armata germană. Pe tot parcursul războiului calugării au avut posibilitate să-și continue neperturbat ciclul lor de viață monahală. După  război, însă, s-au găsit, eroi, printre călugării greci naționaliști, care l-au învinuit pe părintele Sofronie de colaborare cu nemții. Deși se știa nevinovat, Sofronie  părăsește Athosul și se stabilește mai întîi în Franța, iar apoi în Anglia, unde deschide și o mănăstire. Tot aici el scrie binecunoscuta sa carte despre starețul Siluan Athonitul.

Pentru nerăutatea sa Dumnezeu l-a binecuvîntat pe părintele Sofronie cu o viață îndelungată de 97 de ani.

Sursa: Prot. Alexandru Iamandii, Veniți de prânziți.