Mănăstirea Țigănești

Mănăstirea de călugări Țigănești cu hramul Adormirea Maicii Domnului, una dintre vechile mănăstiri moldovenești, este așezată în zona de codru a Modovei, departe de aglomerația urbană, într-o vale pitorească, între două deauri, care încep de la râul Ichel și de la satele Onești și Țigănești. Denumirea mănăstirii provine de la satul cu același nume din apropiere.

Data exactă a fondării schitului anterior nu se cunoaște, dar în baza unui zapis (diată) făcut de ieromonahul Samuil (1760) se poate constata că aceasta exista de mai multă vreme, după cum urmează din copia documentului: „Copia și tălmăcirea de pe o diată scrisă rusește, arătătoare de hotarul părții de moșie a schitului Țigănești, de la ieromonahul Samuil, nacealnicul numitului schit, din veleatul  1760, februarie, din care se vede că scrie aceste. Părinții sfinți blagosloviți-mă și mă iertați pe mine păcătosul, pre cine Dumnezeu îl va învrednici ca să trăiască întru acest sfânt lăcaș, să caute din sus de mănăstire în deal lângă Balta Lată, că acolo iaste piatra de hotar, care hotar iaste pus de răzeșii din Cobâlca ce au fost dat și zapis de stăpânire mănăstirii, care zapis s-au prăpădit când era gonire despre tătari, căci năpădindu-mă pe drumul ce merge la Săsăni pe Vatici, tatarii au luat toate lucrurile mănăstirești între care au fost și zapisul de moșie și cine va tăce și va tăinui să fie afurisit iar pre mine păcătosul să mă iertați. 1760. În adevărat iscălit ieromonah Samuil, de pe iscălitură corect Cavaler Petr Cunițchi”.

În istoriografie națională sunt vehiculate două date privind fondarea schitului. Conform primei versiuni, schitul de monahi Țigănești a fost înființat în anul 1725 de boierul Lupu Gheuca și de răzeșii originari din comuna Cobâlca (Actualmente satul Codreanca) și Țigănești, care au dăruit și lotul de pământ necesar. Într-o circulară a Înaltului Tribunal de Apel din 4 noiembrie 1825, cu nr. 1141, se menționa că „această mănăstire există de mai bine de o sută de ani”, adică a fost fondată prin anul 1725, ceea ce consumă cu cele arătate în zapisul lui Samuil din 1760, care vorbea de vechile hotare ale proprietății funciare ale schitului, delimitate prin pietre de hotar.

În 1846, pe timpul stăreției egumenului Victor, în locul bisericii de vară de lemn, „cu donațiile binefăcătorilor creștini” a fost ridicată una de piatră cu hramul Adormirea Micii Domnului, sfințită în 1850. Construcția bisericii de iarnă, cu hramul Sfîntul Nicolae, a durat între 1868 și 1874. A fost ridicată în stil moldovenesc, cu ajutorul enoriașilor și al negustorului din Chișinău Hristofor Carandje Iscrov.

În anul 1918, schitul de călugări Țigănești este deja atestat ca statut de mănăstire. Sub prima ocupație sovietică, comunitatea monahală de la Țigănești a avut de suferit din cauza distrugerii patrimoniului deținut. Au fost sechestrate pădurile eparhiale, în ura față de tot ce este sacru, sovieticii au comis numeroase jafuri și distrugeri. După 1944, autoritățile sovietice au încercat de cîteva ori să închidă mănăstirea Țigănești. Hotărîrea Consiliului Miniștrilor al RSSM nr. 255-22c din 5 iunie 1959 „Despre reducerea mănăstirilor pe teritoriul RSS Moldovenească” prevedea închiderea și lichidarea pînă la 1 august 1959 a mănăstirii cu hramul Adormirea Maicii Domnului din Țigănești. În așa fel, la 3 iulie 1959, mănăstirea a fost disființată, cldirile mănăstirii fiind transmise Ministerului Asigurării Sociale pentru transferarea aici a casei de invalizi din Lipcani.

Biserica de vară Adormirea Maicii Domnului a fost tranformată în depozit pentru spital, unde se păstrau medicamentele și inventarul, iar în pronausul bisericii de vară a funcționat un magazin. În biserica de iarnă cu hramul Sfîntul Nicolae a fost deschis salonul pentru bolnavi. Din 1961 și pînă la redeschiderea mănăstirii, în ansamblul monastic a funcționat un spital pentru alienați.

În 1992, odată cu prăbușirea regimului sovietic și grație solicitărilor insistente ale enoriașilor și ale comunității monahale, mănăstirea Țigănești a fost redeschisă. În 2009 a fost binecuvîntat sfîntul antimis pentru biserica Izvorul Tămăduirilor.

Actualmente, mănăstirea Țigănești rămîne a fi loc de reculegere deosebit de îndrăgit de credincioși. În 2012, comunitatea monahală condusă de arhimandritul Irinarh (Costru) numără în total 16 persoane, dintre care un schiegumen, 2 egumeni, 4 ieromonahi, un ierodiacon și 7 monahi.

Sursa: Mănănăstiri și schituri din Republica Moldova, studii enciclopedice.