Cultul adventist – de ziua a șaptea

Denumirea cultului adventist vine de la cuvântul latin „adventus”- venire. Doctrina adventistă are ca punct central credința că Hristos va veni a doua oară și va întemeia o împărăție de 1000 de ani pe pământ. Creștinii încă din primele secole, credeau că Hristos va veni a doua oară pe pământ, când va avea loc Judecata de Apoi, însă au condamnat ca eretici pe cei care învățau că Hristos va întemeia pe pământ o împărăție de o mie de ani.

În jurul anilor 1000 și 1500 au existat grupări religioase care așteptau această împărăție de o mie de ani, însă, văzînd că Iisus Hristos n-a venit, și-au întemnițat conducătorii religioși și s-au risipit. În 1743, Swedenborg pretinde că a descoperit o lume a îngerilor și a demonilor, care influențează lumea noastră, iar în 1757 a spus că Hristos a venit a doua oară, dar în lumea spiritelor, iar el a fost martorul ocular al acestui eveniment. Învățăturile lui Swedenborg au fost reluate în secolul al XIX-lea de adventiști, de Martorii lui Iehova și de mormoni. În 1831, Wiliam Muller, un fermier american baptist, a început să țină predici în care vorbea despre imediata venire a lui Hristos pe pământ. A participat la războiul anglo-american din 1812 și, văzând pe front atâta suferință și moarte, a început să urmărească „semnele sfârșitului lumii”. A citit Biblia și a interpretat un text simbolic, metaforic, de la Profetul Daniel într-un mod concret, literal, încât a ajuns la concluzia că împărăția de 1000 de ani va începe în 1843, când Hristos are să vină a doua oară pe pământ. Văzând că nu s-a întâmplat nimic în 1843, azis că a avut loc o greșeală de calcul. Samuel Snow caută greșeala și fexează data exactă a venirii lui Hristos: 1844, 22 octombrie. Adventiștii lui Muller, în noaptea de 21 spre 22 octombrie au așteptat pe dealuri și pe acoperișurile caselor, înfrigurați, îmbrăcați în haine albe, venirea lui Iisus; dezamăgiți că Domnul n-a venit, s-au reîntors la treburile lor. Muller îi sfătuiește să se întoarcă la baptiști.

O tânără de 17 ani, Hellen Harman, cunoscută nu numele Hellen White, care a așteptat și ea venirea Domnului pe 22 octombrie 1844, afirmă că a avut o viziune și că Hristos a venit, dar s-a oprit să curățe mai întâi Sanctuarul ceresc și apoi va coborî să întemeieze împărăția de 1000 ani. Adventiștii au urmat-o pe Hellen White. Într-o altă viziune afirmă că i s-a spus să serbeze ziua Domnului sâmbăta, adică ziua a 7-a a săptâmânii, după calendarul evrelor. De aici denumirea de „adventiști de ziua a 7-a”. Hellen White spune că a avut 2000 de viziuni pe care le povestește în cărțile ei. Astăzi, cultul adventist are peste 3 milioane de credincioși, răspândiți în peste 200 de țări.

Adventiștii pretind 10% din veniturile adepților.

Învățătura Adventistă:

Consideră că sufletul omului este muritor;
NU există rai și iad; doar adventiștii vor primi viață veșnică, iar ceilalți vor fi nimiciț total de Dumnezeu care i-a creat;
Vorbesc despre Domnia de o mie de ani a lui Hristos, împreună cu Sfinții în cer. După acești 1000 de ani, „cetatea cerească” se va pogorî pe pământ;
Doar Biblia are valoare, pe când scrierile Sfinților Părinți care o explică, nu;
Botezul este un simplu simbol, care are loc la majorat;
Cina Domnului este un simbol comemorativ și nu Trupul și Sângele Domnului;
Nu se închină Maicii Domnului și Sfinților;
Nesocotesc obiectele sfinte: cruce, icoane, sfinte moaște.

Sursa: Să ne apărăm Credința, Pr. Bogdan Frăsilă.