Iubirea faţă de aproapele, gândurile cele bune

Un mijloc terapeutic foarte important al Bise­ricii, după iubirea faţă de Dumnezeu, este „iubirea faţă de aproapele” (Matei 22, 37-39). Cu cât ne iubim între noi, cu atât ÎI iubim şi pe Dumnezeu. Cu cât ne separăm pe noi înşine de ceilalţi, cu atât ne îndepărtăm și de Dumnezeu.

„Când cineva ne nedreptăţeşte în orice mod, cu injurii, cu jigniri, să ne gândim că este fratele nostru, peste care vrăjmaşul a pus stăpânire”, că a căzut victimă celui rău şi va trebui să nu-1 mâniem. Dacă ne mâniem împotriva lui, atunci po­trivnicul de la acela va sări asupra noastră şi ne va batjocori pe amândoi. Cel care se mânie, deja a făcut un foarte mare păcat lăuntric: l-a osândit pe cel împotriva căruia s-a mâniat.

Dacă iubim, „vom simţi răutatea celuilalt ca pe o boală care-1 chinuieşte şi de care suferă şi nu poate să se izbăvească”. Va trebui să depunem neputinţa noastră, smeriţi, la picioarele lui Dum­nezeu, ca să ne întărească, încât să nu osândim. Dacă fratele tău te necăjeşte, te oboseşte, să cugeţi: „Acum mă doare ochiul, mâna, piciorul, trebuie să-l îngrijesc cu toată iubirea” (I Corinteni 12, 21). Orice om este o bucată din trupul nostru, de vreme ce suntem „mădulare unii altora” (Efeseni 4, 25). Fieca­re din noi este o parte din celălalt. „Aşa şi noi, cei mulţi, un trup suntem în Hristos şi fiecare suntem mădulare unii altora” (Romani 12, 5). Orice om este „trup din trupul nostru”, sublinia deseori, plin de iubire, Bătrânul.

Conform Sfinţilor Părinţi, este foarte mare „puterea prevenitoare, dar şi vindecătoare a gân­dului bun”. Fratele nostru care ne-a nedreptăţit este fratele nostru pe care l-a prins potrivnicul, vrăjmaşul. Pe toţi trebuie să-i vedem sfinţi, învăţa Părintele Porfirie cel sfinţit şi plin de nerăutate copilărească. Când omul are gânduri bune pentru toţi, atunci Duhul Sfânt locuieşte înlăuntrul lui. „Bunătatea şi simplitatea atrag Harul lui Dumnezeu”, observa acelaşi om îmbunătăţit. Să nu credem orice rău pe care îl auzim despre alţii. „Când vrei să filosofezi, să le arunci pe toate asu­pra răului din tine, şi te vei smeri mereu”.

Sursa: Ieromonah Sava Aghioritul, TAINA BISERICII, după Sfântul Porfirie Kavsokalivitul.