Cinstirea Sfintelor Moaște

Sectele neoprotestante susțin că nu se cuvine să ne închinăm Sfintelor Moaște, deoarece, spun ei, cinstirea moaștelor este idolatrie, iar idolatria este oprită de porunca a II-a din Decalog: „Să nu-ți faci chip cioplit și să nu i te închini lui” (Ieșire 2, 4).

Biserica Ortodoxă învață că cinstirea Sfintelor Noaște nu este închinare la idoli, pentru că prin ele noi nu îl înlocuim pe Dumnezeu, așa cum îl înlocuiau păghânii idolatri. Cinstim moaștele sfinților și prin aceasta adorăm pe Dumnezeu, ai căror urmași s-au făcut sfinții în timpul vieții. Astfel cinstim pe slujitori, ca cinstea să treacă asupra Stăpânului care a zis: „Cel ce vă primește pe voi, pe Mine mă primește” (Ioan 13, 20). Sfînta Scriptură ne învață că trupurile oamenilor sunt temple ale lui Dumnezeu și vase de cinste ale Stăpînului: „Au nu știți că voi sunteți templu al Duhului Sfînt, care locuiește în voi, pe care îl aveți de la Dumnezeu și că voi nu sunteți ai voștri?” ( I Corinteni 6, 19); „Deci, de se va curăți cineva pe sine, va fi vas de cinste, sfințit, de bună trebuință Stăpînului, potrivit pentru tot lucrul bun” (II Timotei 2, 21). Oamenii sfinți primesc de la Dumnezeu puterea de a săvârși minuni încă din timpul vieții: „Scoteau pe cei bolnavi în ulițe și îi puneau pe paturi și pe tărgi, ca, venind Petru, măcar umbra lui să umbrească pe vreunul dintre ei și se vindecau” (Faptele Apostolilor 5, 15-16). De asemenea, prin trupurile sfinților se săvîrșesc minuni și după moartea lor, deoarece Duhul Sfînt nu părăsește trupurile lor, ci rămîne imprimat în ele – de aceea nici nu putrezesc și au un miros plăcut. În Sfînta Scriptură vedem că la un an după moartea sfîntului prooroc Elisei, fiind aruncat un mort în mormîntul proorocului, mortul a înviat (IV Regi 13, 20-21).

În consecință, noi cinstim sfintele moaște, deoarece rămîn în strînsă legătură cu persoanele sfinte cărora au aparținut și cinstindu-le, îl adorăm pe Dumnezeu care lucrează prin ele fapte minunate.

Sursa: Să ne apărăm credința, Pr. Bogdan Frăsilla.