Domnul ne va da uşurare

Şi îngerul i-a zis: „Întoarce-te la stăpîna ta şi supune-te sub mîinile ei. Domnul ţi-a auzit necazul”. (Facere 16: 9, 11)

Agar a fugit de la Sara. I s-a părut că nu va putea suporta persecuţiile acesteia. Dar îngerul Domnului i-a dat poruncă să se întoarcă la îndatoririle sale.

În paharul suferinţei omeneşti nu trebuie să se afle nicio picatură de prisos. Nu-i mare lucru să fugi de o încercare, dar ce crezi că poţi obţine facând aşa ceva? Să nu ne luam soarta în nepriceputele noastre mâini, ci să ne smerim „sub mâna cea tare a lui Dumnezeu” (I Petru 5, 6), să ne lăsăm în seama Lui. Smerindu-ne, vom căpăta binecuvântare de Sus.

Agar ajunsese la disperare, când a primit vestea unor îndurări nemaitrăite până atunci. Ingerul i-a spus că i se va naşte un fiu, Ismail. „Ismail” se tălmăceşte „Domnul mi-a auzit glasul”.

Chiar dacă oamenii rămân surzi la nevoile noastre, chiar dacă ne umilesc şi ne defăimează, să nu ne tulburăm; Domnul ne aude. Iar atunci când ne trimite uşurarea Sa, mila Sa, acestea depăşesc într-atât suferinţa prin care am trecut, încât am şi dat-o uitării. Să fim mulţumiţi că Domnul ne ascultă, să punem capăt cârtelii şi jelaniilor. Domnul nu ne va supune niciodată unor încercări pe care n-am fi în stare să le suportăm. El Însuşi ne va conduce, ne va ajuta să trecem marea necazurilor şi lacrimilor noastre. Să vedem în toate mâna lui Dumnezeu, a Dumnezeului celui viu, precum Agar, când s-a smerit în faţa Lui, când a ţinut seama de glasul Lui, ştiind că i-a înţeles suferinţa.

„Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu” ed.Sofia