Duminica datornicului nemilostiv: „NU SE CĂDEA CA ȘI TU SĂ AI MILĂ DE CEL ÎMPREUNĂ-SLUGĂ CU TINE?”

„Domnul a încheiat pilda celor doi datornici prin cuvintele: „Tot așa și Tatăl Meu Cel Ceresc vă va face vouă, dacă nu veți ierta – fiecare fratelui său- din inimile voastre”. Pare un lucru foarte ușor:iartă și vei fi iertat; dacă ești iertat, ești și primit în milă, ești părtaș la toate visteriile milei. Asta ar trebui să însemne că raiul și fericirea veșnică sunt la îndemână.

Și ce câștig mare pentru un lucru atât de mic cum este a ierta!… Da, lucru mic, dar pentru iubirea noastră de sine nimic nu e mai greu decât a ierta. Vreo supărare pricinuită fără voie, într-ascuns, pe care să n-o fi văzut nimeni, mă rog, o mai iertăm; dar de primit o lovitură mai dureroasă, și încă în fața altora, nici vorbă de iertare.

Sunt împrejurări în care vrei, nu vrei, nu poți să dai glas nemulțumirii, așa că taci; limba tace în timp ce inima vorbește și urzește planuri negre. Dacă jignirea e puțin mai mare, nici vorbă nu mai poate fi de înfrănare: nici rușinea, nici teama, nici paguba nu-l pot opri pe om să se răzbune. Egoismul ce clocotește îl face pe om să se poarte ca un smintit, și cel aflat sub înrăurirea lui începe să îndruge neghiobii. În această nenorocire cad cel mai ades nu oamenii de rând; ci, cu cât este cineva mai „cultivat”, cu atât e mai simțitor la jigniri și iartă mai greu.

Uneori purtarea lor rămâne prietenoasă la arătare; dar lăuntric este o dușmănie neîmpăcată: asta în vreme ce Domnul ne cere să iertăm din toată inima”.

Sursa: Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sf. Scriptură pentru fiecare zi din an.