Miropolitul Visarion Puiu

Mitropolitul Visarion Puiu s-a  născut la 27 Februarie 1879, în Paşcani, judeţul Suceava. A urmat cursurile la Seminarul teologic din Roman şi Iaşi, mai apoi la Facultatea de Teologie din Bucureşti, unde a obţinut titlul de licenţiat în anul 1905.

În acelaşi an, la 22 Decembrie 1905 a intrat în cinul monahal, iar trei zile mai târziu a fost hirotonit diacon, pe seama Capelei Române din Paris. Nu a venit  la Paris, ci a urmat doi ani (1907–1908) cursurile Academiei Teologice din Kiev ctitoria mitropolitului de origine română Petru Movilă, ca bursier al Fondului Episcopul Melchisedecdin Roman.

La 6 decembrie 1908, a fost hirotonit preot în catedrala episcopiei din Galaţi, iar la 1 Ianuarie 1909, a fost ridicat la rangul de arhimandrit. La 1 Aprilie 1909, a fost numit director al Seminarului Teologic din Galaţi şi Arhimandrit de Scaun al Eparhiei Dunării de Jos. La 1 Septembrie 1918, a preluat conducerea Seminarului Teologic din Chişinău, iar la 1 Noiembrie acelaşi an (1918), a fost numit Exarh al mânăstirilor din Basarabia. În martie 1921, a fost ales Episcop al Argeşului, iar la 25 Martie este hirotonit arhiereu, de către Mitropolitul Primat Miron Cristea, în catedrala mitropolitană din Bucureşti, în aceeaşi zi fiind ,,investit” (recunoscut) şi  de către Regele Ferdinand I al României.

La 27 Martie a fost instalat în scaunul episcopal de la Curtea de Argeş, unde va păstori doi ani. De aici a trecut în scaunul de episcop al Hotinului (13 Martie 1923), unde a păstorit până în 1935. Ca episcop al Hotinului s-a ocupat de bună organizare a Bisericii şi a clerului. Prin purtarea sa de grijă în raza episcopiei, care cuprindea judeţele Bălţi, Soroca şi Hotin, au fost construite şi renovate o mulţime de lăcaşuri, printre care şi cele din oraşul Bălţi. Noua Eparhie nu dispunea de fonduri şi de sediu, nou-numit episcop mulţumindu-se timp de aproape un deceniu cu o gazdă particulară. Prin colectarea jertfelor de pe teritoriul întregii eparhii şi prin contribuţia Ministerului Cultelor se finalizează construcţia bisericii de pe lîngă închisoare, începută în 1915, aceasta devenind cea de-a doua biserică din oraşul Bălţi. Graţie eforturilor lui Visarion Puiu a fost înfiinţată şi o tipografie, unde pe parcursul anilor au fost editate cărţi pentru credincioşi, foi duminicale şi ziarul eparhiei. În anul 1924 se sfinţeşte piatra de temelie a Catedralei ,,Sf. Împăraţi Constantin şi Elena”, iar în 1926 se începe construcţia Bisericii ,,Cuv. Parascheva” şi a reşedinţei episcopale. Sub îndrumarea arhitecţilor veniţi din Regat, cu mari osteneli şi cheltuieli, aceste construcţii au fost finalizate şi sfinţite în 1934 – fapt remarcabil şi deosebit de important pentru istoria Bisericii noastre.

La 17 Octombrie 1935, a fost ales Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei. După cum însuşi ar fi mărturisit, în urma unui conflict cu Regele Carol al II-lea, a fost obligat să se retragă la o mânăstire. După începutul războiului, a fost numit Mitropolit pentru regiunile din Transnistria, fapt pentru care după război ar fi fost condamnat la moarte.
Sfârşitul războiului l-a prins în Croaţia, unde -în calitate de reprezentant al Patriarhiei Române, participase la hirotonia unui episcop pentru croaţii ortodocşi. Era însoţit de Părintele Vasile Ştefan, Consilier Patriarhal pe atunci, iar mai târziu (1967–1976), Superiorul Capelei Ortodoxe Române Mihail Stourdza din Baden-Baden şi probabil de încă unul sau doi preoţi, ale căror nume nu le ştim.
Mitropolitul era sigur, că după război ruşii îl vor condamna la moarte.
S-a despărţit de însoţitorii săi cu cuvintele: „Voi puteţi să vă întoarceţi acasă, căci n-aţi făcut nimic, pentru care să fiţi pedepsiţi. Vouă nu vi se întâmplă nimic.” Din informaţii sporadice ştim, că a trăit vremelnic în Austria (Viena), în Germania, în Elveţia, în Italia (Veneţia),  în sudul Franţei (Draguignan), scurt timp în Auvergne (Saint Germain), până când s-a stabilit definitiv în localitatea Viels Maisons (Aisne), un sat pe Marna, la 96 km Est de Paris.
În 1948, românii ortodocşi din Franţa se organizează bisericeşte în Episcopia Ortodoxă Română din Europa Apuseană, cu reşedinţa în Paris, având ca întâistătător pe  Î.P.S. Mitropolit Visarion Puiu.

A plecat din această viaţă la 10 August 1964, trei luni după ce a făcut publică următoarea „lămurire”, cu privire la cele ce s-au spus, ori s-au crezut despre dânsul şi probabil i s-au şi reproşat, în legătură cu loialitatea lui faţă de Biserica Ortodoxă.