Nu te feri de încercări

 „Şi Mă voi bucura de Ierusalim, iar de poporul Meu Mă voi veseli;

şi-n el nu se va mai auzi glas de plîngere şi nici glas de strigare.”

(Isaia 65, 19)

   Cît de mulţi sunt cei din marea familie a Tatălui nostru ceresc care suferă, copleşiţi de necazuri! Cîte suspine de disperare nu se îndreaptă spre El în fiecare zi de pe acel drum al suferinţei, pe care trebuie să-l străbatem toţi, înainte de a ne dobîndi patria cerească!

   Ne întristează lacrimile copiilor noştri, încercăm să le ogoim sau să le uşurăm durerea cu dragostea noastră. Cît de mare va fi bucuria Părintelui nostru ceresc, cînd se vor sfîrşi zilele de încercare ale omenirii aflate în suferinţă, cînd norii negri se vor risipi, cînd nu va fi nici întristare, nici suspin, ci bucurie veşnică! „Desfătare veşnică pe creştetele lor; că pe capetele lor fi-va laudă şi bucurie, şi veselia se va înstăpîni asupră-le; durerea şi întristarea şi suspinul au fugit” (Isaia 35,10).

   Cel ce, cu o compătimire atît de adîncă i-a spus văduvei la porţile Nainului: „Nu mai plînge”, va ridica El însuşi de pe capul poporului Său toată suferinţa. Mîna care s-a atins de trupul mort al fiului văduvei va şterge orice lacrimă de pe obrazul oricui. Se va bucura atunci cu bucurie mare inima Sa, lucrarea răscumpărării va fi încheiată, iar El va intra în pacea Sa.

   Popor al lui Dumnezeu, întunecat şi strîmt este drumul tău, grea crucea pe care o porţi! Nu-ţi este, oare, povara peste măsura puterilor tale? Nu deznădăjdui, nu te lăsa istovit, nu te feri de încercări! „Iubiţilor, nu vă miraţi de focul aprins între voi ca să vă-ncerce, ca şi cum vi s-ar întîmpla ceva străin” (I Petru 4, 12). În jurul tău sunt mulţi alţii în suferinţă, deşi ţie ţi se pare că eşti singurul care suferă. Calea pe care merge este sfinţită de Cel ce a străbătut-o El însuşi, purtîndu-Şi crucea, într-o zi mult mai neagră decît ţi-a fost dată ţie.

„Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu: 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului”