Vindecarea celor zece leproși
Dreptmăritori creștini, evanghelia de astăzi ne relatează despre vindecarea a zece leproşi. Acest miracol ne vorbeşte pe de o parte despre ce este credinţa adevărată şi despre necredinţa şi nerecunoştinţa unora, iar pe de altă parte ne invită să îi aducem mulţumire lui Dumnezeu pentru fiecare dar primit.
Lepra era o boală care reprezenta necurăţia. Un lepros era un om fără drepturi în comunitatea sa. Nu putea intra în templu, nici măcar nu se putea apropia de vreun evreu, cu atît mai puţin să îl atingă. Cine se apropia de leproşi şi îi atingea era considerat de asemenea necurat până nu îndeplinea o serie de ceremonii prescrise de lege. Un lepros era cu adevărat un exilat între ai săi.
Leproşii „stăteau departe”. Aceasta pentru că trebuiau să stea departe de evrei, din pricina necurăţiei. Erau departe şi de Dumnezeu, fiind plini de păcate. Lepra este o metaforă pentru păcatele noastre. Un om care are păcate este cu siguranţă departe de Dumnezeu. Când şi-au ridicat vocile şi i-au cerut lui Dumnezeu să aibă milă de ei, ne putem închipui cu câtă forţă au strigat leproşii pentru a fi auziţi de Iisus, care era înconjurat de mulţimi. Au trebuit să tot strige, să tot implore mila lui Dumnezeu, de care erau departe prin păcatele lor.
Domnul nostru Iisus Hristos le-a spus leproşilor, înainte să fie curăţaţi: „Duceţi-vă şi vă arătaţi preoţilor.” Și mergeau pe cale iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors cu glas mare slăvind pe Dumnezeu. Şi a căzut cu faţa la pământ la picioarele lui Iisus, mulţumindu-I. Şi acela era samarinean. Şi răspunzând, Iisus a zis: Au nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de alt neam? Şi i-a zis: Scoală-te şi du-te; credinţa ta te-a mântuit.
Am auzit aceste cuvinte atât de des în Scriptură: „credinţa ta te-a mântuit”. Care a fost credinţa lui? I s-a spus să meargă la preoţi. Nu ştim dacă el spera cu adevărat că va fi vindecat în acel moment. Se poate să fi fost derutat. Nu ştim dacă credinţa lui era în acţiune sau nu, dar când a fost vindecat, a venit la Dumnezeu-om şi i s-a închinat. Aceasta a fost credinţa lui! Credinţa înseamnă cum trăim, credinţa înseamnă cum acţionăm credinţa este atunci când Dumnezeu ne iluminează, şi ne umple, astfel încât suntem atît de plini înlăuntrul nostru încît nu putem decît să acţionăm astfel încît să îi facem plăcere. Un izvor ţâşnind din inimile noastre! – aceasta este credinţa. Credinţa nu înseamnă doar a crede ceva, înseamnă a fi atît de plini de Dumnezeu, încît acţionăm ca Dumnezeu, cu milă, cu iubire, cu compasiune, şi îl recunoaştem pe Dumnezeu, şi îl adorăm pentru Cine este El. Aceasta este credinţa, şi acest lepros, acest fost lepros, avea credinţă, pentru că l-a văzut pe Dumnezeu-om, a fost atins de El, şi i-a răspuns!
Ce putem învăţa din această scurtă relatare? Putem cu siguranţă vedea că trebuie să îi aducem mulţumire lui Dumnezeu, însă semnificaţia fundamentală, lăuntrică, este aceea că acest lepros a avut ochi să vadă, şi urechi să audă, şi l-a văzut pe Dumnezeu-om, şi a acţionat în conformitate cu ceea ce a aflat. Apoi, Dumnezeu-om l-a vindecat cu adevărat, şi l-a umplut de cunoaştere, pentru ca să crească şi să dea roade. Acelaşi principiu ni se aplică şi nouă. Biserica ne dă atât de multe daruri minunate, atât de multe bogăţii incalculabile, şi adesea noi nu le preţuim prea mult. Nu înţelegem ce lucru măreţ ni s-a dat. Poate că înţelegem la nivel intelectual, dar nu acţionăm în consecinţă cu credinţă înflăcărată. Darurile pe care le-am primit sunt atât de minunate încât ar trebui să ne impulsioneze şi să ne facă să trăim în Hristos. A trăi în Hristos nu înseamnă doar a cunoaşte acele lucruri pe care ni le-a revelat Dumnezeu în cărţile Sfintei Scripturi şi în Tradiţia Bisericii noastre. Acestea sunt toate inspirate de Dumnezeu, dar trebuie să facem ca aceste lucruri să definească şi ceea ce suntem, nu doar ceea ce cunoaştem. Trebuie să ajungem la a fi normal să reacţionăm în moduri bune şi sfinte. Pentru lepros aceasta a fost ceva natural.
La fel trebuie şi noi, să mergem mai departe, şi să încercăm să primim milostivirea lui Dumnezeu în inimile noastre, ca să ne încălzească şi să ne ilumineze.
