Teologhisirea

Cuvîntul spus din mintea proprie nu pricinuieşte schimbare în suflete pentru că este trup. Însă cuvîntul lui Dumnezeu, care se naşte din Duhul Sfînt, are lucrare dumnezeiască şi schimbă sufletele. Duhul Sfînt nu coboară cu aparate. De aceea teologia nu are nici o legătură cu duhul ştiinţific sec. Duhul Sfînt coboară singur în om, atunci cînd acesta împlineşte condiţiile duhovniceşti. Codiţia duhovnicească este ca omul să-şi cruţe de rugină cablurile sale duhovniceşti, să devină conducător bun, ca să poată primi curentul duhovnicesc al iluminării dumnezeieşti, făcîdu-se în felul acesta savant duhovnicesc, teolog. Cînd spun “teolog”, mă refer la teologii care au “garanţie” teologică şi diploma lor are valoare, nu la aceia care au numai hîrtie fără putere de cumpărare şi a cărora diplomă este asemenea cu banii fără valoare.

De multe ori, mintea se oboseşte ani întregi ca să înveţe una-două limbi străine. În vremea noastră aproape toţi oamenii cunosc limbi străine dar fiindcă aceste limbi n-au nici o legătură cu limba sfintei Cincizecimi, trăim cea mai mare babilonie. Mare rău este atuncia cînd teologhisim sec, iar mintea noastră o prezentăm drept Duhul Sfînt. Aceasta se numeşte “encefalogie”, care naşte babilonia, în timp ce în Teologie există multe limbi, multe harisme, dar toate aceste limbi conglăsuiesc, pentru că Unul este Stăpînul lor, Duhul Sfînt al Cincizecimii, iar limbile Lui sînt de foc.

Mai mare valoare are un cuvînt al unui om smerit care se nevoieşte, cuvînt ce iese cu durere din adîncul inimii sale, decît o grămadă de cuvinte filologice ale omului neinteriorizat, care ies cu viteză de pe limba lui intruită, dar care nu spune nimic sufletelor, pentru că este trup, iar nu limbă de foc a Sfintei Cincizecimi.

CUV. PAISEI AGHIORITUL