Pomenirea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena

Biserica Ortodoxa îi prăznuieşte pe 21 mai / 3 iunie pe Sfinţii Împăraţi Constantin şi mama sa, Elena.

Constantin cel Mare s-a născut în orasul Naissus (Nis, Serbia) în jurul anului 274. A devenit suveran al intregului Imperiu Roman după învingerea lui Maxenţiu şi a lui Liciniu. Potrivit mărturiilor lui Eusebiu şi Lactanţiu, în ajunul luptei cu Maxenţiu, Constantin a văzut pe cer ziua, în amiaza mare, o cruce luminoasă deasupra soarelui cu inscripţia: ” in hoc signo vinces” (prin acest semn vei birui).

Noaptea, în timpul somnului, i se descoperă Hristos, cerîndu-i să pună semnul sfintei cruci pe steagurile soldaţilor. Dînd ascultare poruncii primite in vis, iese biruitor în lupta cu Maxenţiu. Pe Arcul de Triumf al lui Constantin, care se păstrează la Roma, se afla inscripţia: „instinctu divinitatis” = „prin inspiraţie divină”, ce descoperă cum a fost cîştigată victoria asupra lui Maxentiu.
Cea mai însemnată realizare a împăratului Constantin a fost Edictul de la Milano (313), prin care creştinismul ajunge să fie recunoscut de stat. Insă, el va deveni religie de stat in timpul lui Teodosie cel Mare (379-395).

După edictul din 313, împăratul scuteşte Biserica de impozite, îi acordă dreptul de a primi donaţii şi le dă episcopilor dreptul să judece pe cei ce nu doreau să fie judecati după legile statului. Va înlătura din legile penale pedepsele contrare spiritului creştinismului, precum: răstignirea, zdrobirea picioarelor, stigmatizarea (arderea cu fierul rosu).
Împăratul Constantin a convocat primul Sinod ecumenic la Niceea (325), unde după lungi dezbateri, învăţătura lui Arie a fost condamnată şi s-a adoptat formula că Fiul lui Dumnezeu este de o fiinţă cu Tatăl şi deci, din veci cu El. La sinod au fost alcătuite si primele 7 articole ale Simbolului de credinţă (Crezul), a fost fixata data Paştilor (prima duminică după lună plină, după echinopţiul de primăvară) şi s-au dat 20 de canoane referitoare la disciplina bisericeasca.
Sfîntul Constantin cel Mare a fost botezat pe patul de moarte de către episcopul Eusebiu de Nicomidia. A murit la scurt timp (337) în Nicomidia şi a fost înmormîntat în biserica Sfintii Apostoli din Constantinopol, ctitorită de el.

Impărăteasa Elena
Flavia Iulia Helena s-a nascut în provincia Bitinia. În anul 293, generalul roman Constantiu Chlorus, la îndemnul împăratului Diocleţian, divorţează de împărăteasa Elena. Aceasta nu se recăsătoreşte, ci trăieşte departe de atenţia publică, dar aproape de fiul său. A reuşit să descopere pe dealul Golgotei crucea pe care a fost răstignit Hristos. Potrivit tradiţiei, in urma săpăturilor s-au găsit trei cruci. Pentru a se identifica crucea pe care a fost răstignit Hristos, au atins cele trei cruci de un mort. Acesta a inviat în momentul în care a fost atins de Crucea Domnului. Pe 14/27 septembrie 326, episcopul Macarie I al Ierusalimului a luat crucea şi a înnălţat-o în faţa mulţimii. Ziua de 14/27 septembrie a devenit sărbătoarea Înnălţării Sfintei Cruci în calendarul creştin.
Impărăteasa Elena a zidit Biserica Sfantului Mormant, Biserica din Bethleem, pe cea din Nazaret şi multe alte sfinte lăcaşuri.

Semnificaţia numelor Constantin şi Elena

Numele Constantin este de origine latină şi vine de la constans, constantis („constant”, „ferm”).

Elena – Stravechiul nume Helene este explicat de unii prin gr. helane („torţă”, „făclie”, dar şi ca „foc sacru”, la sărbătorile numite Heleneia, dedicate zeiţei Artemis), iar de alţii prin gr. hele („lumină arzătoare a soarelui”).

Felicitări celor care poartă aceste nume!