MÎINE SĂRBĂTORIM PE SFINŢII TREI IERARHI: IOAN GURĂ DE AUR,VASILIE CEL MARE ŞI GRIGORE TEOLOGUL

„Voi sunteţi lumina lumii” (Matei 5,14)

   În aceasta zi prăznuim pe marii învăţători ai ortodoxiei pe Sfîntul Vasile cel Mare, Grigorie Cuvîntătorul de Dumnezeu şi Ioan Gură de Aur, stîlpii credinţei noastre, care au luminat cu învăţăturile lor întreaga creştinătate. Sfinţii Trei Ierarhi şi-au dedicat întreaga viaţa lor Sfintei Biserici şi studiului teologic lăsînd în urma lor un nepreţuit tezaur cultural-teologic pentru ortodoxie, au combătut ereziile care tulburau turma lui Hristos şi au luptat pentru pacea, liniştea şi unitatea Bisericii. Ei au veţuit în secolele 4-5, perioada cînd ştiinţa teologică şi literarura bisericeasca au atins cel mai înalt grad de înflorire numită epoca de aur a literaturii creştine. În aceste timpuri un loc aparte îl deţin prin viaţa şi scrierile lor marii Părinţi bisericeşti printre care mai de seamă sunt şi Sfinţii Trei Ierarhi .

  Sfîntul Vasile cel Mare e unul dintre cele mai mari figuri ale creştinismului.A fost nu numai un mare învaţat şi un aspru ascet ci şi un vrednic episcop şi un mare filantrop. În Cezareea Capadociei a înfiinţat instituţii de asistenţă sociala ca: azil, ospătorie pentru săraci, casă pentru reeducarea fetelor decăzute, şcoli tehnice şi spital. Toate aceste aşezăminte sunt cunoscute sub numele generic Vasiliada. Operele pe care ni le-a lăsat dovedesc vasta sa cultura teologică. A lăsat opere dogmatice, ascetice, omilii, cuvîntări, regulile monahale mari şi mici care se păstrează în mănăstiri pînă astăzi, Liturghia care-i poartă numele, rugăciuni de izgonire a duhurilor necurate, rugăcinile de plecare a genunchilor din Duminica Mare, Canoane şi alte multe scrieri. În singurătatea mănăstirii el şi cu prietenul său Grigorie Cuvîntătorul de Dumnezeu alcătuiesc o culegere de texte despre frumuseţea vieţii spirituale cu titlul Filocalia-iubirea de frumos.

Al doilea sfînt ierarh este Sfîntul Grigorie Cuvîntătorul de Dumnezeu care la fel ca şi Sfîntul Vasile este o personalitate deosebită a creştinitaţii, despre lucrarea sa pentru Biserică ne vorbeşte însă-şi însuşirea sa,Cuvîntător de Dumnezeu, îi este atribuită lui împreună cu apostolul şi evanghelistul Ioan Cuvîntătorul de Dumnezeu deoarece amîndoi au învăţat despre Dumnezeu Cuvîntul în legătura cu învăţătura despre Dumnezeu Tatăl şi despre Dumnezeu Duhul Sfînt. Nimeni atît de mult n-a lăudat cu învăţăturile sale pe Sfînta Treime cum a făcut Sfîntul Grigorie. Nimeni cu aşa mare putere n-a învins pe duşmanii acestei învăţături precum el. Rîvna de a apăra ortodoxia el a arătat-o nu numai în scrieri ci şin fapte. Cînd a venit în Constantinopol el nu a găsit aproape nici o biserică ortodoxă toate fiind luate de arieni. Însă datorită cuvîntărilor sale pline de înţelepciune, mulţime de oameni veneau să-l asculte şi mulţumită lui ortodoxia triumfat iar bisericile au revenit înapoi dreptslăvitorilor. Sfîntul Grigorie Cuvîntătorul de Dumnezeu a fost ales patriarh al Constantinopolului şi preşedintele Sinodului 2 ecumenic. Însă el nu era iubitor de posturi înalte şi cînd la sobor s-au iscat neînţelegeri din cauza sa, a demisionat din scaunul Constantinopolului şi preşedenţia sinodului doar ca să fie pace şi unire. Opera Sfîntului e bogată şi variată. De la el ne-au rămas cuvîntări, poezii şi scrisori a alcătuit peste 500 poezii.

Al treilea mare ierarh este Ioan Gură de Aur , cel mai de seamă reprezentant al şcolii antiohiene .Sfîntul Ioan Gură de Aur a fost cel mai mare orator creştin al sec. al 4 şi putem spune al tuturor timpurilor. Arta cuvîntării lui se desfaşoară elegant şi fastuos ca faldurile unui veşmînt de sărbătoare, iar bogăţia , varietatea şi stralucirea cuvintelor sale constituie pîna azi un model inegalabil. Faima lui de mare predicator, exeget şi ascet a contribuit ca să fie ales patriarh al Constantinopolului. În societatea corupta a Ţarigradului el sa arătat un moralist deosebit fără înconjurării cînd era vorba ca idealul Evangheliei să fie trăit şi împlinit, a luat măsuri pentru a înlătura abuzurile şi neregulile clerului, critică cu asprime păcatele societăţii bizantine făcîndu-şi numeroşi adversari,în frunte cu împărăteasa Eudoxia. Din cauza uneltirilor a fost depus pe nedrept din scaunul patriarhal iar mai apoi iar repus, iar mai apoi din nou exilat, dar nu apucă să ajungă la locul convenit fiindcă moare pe drum. Într-adevăr a fost „gura de aur” fiecare cuvînt al său era o bucăţica de aur şi la fel au rămas pîna în prezent. Opera Sfîntului Ioan Gură de Aur este considerabilă. El a scris 150 de omilii la unele din cărtile Vechiului Testament, pe cînd era diacon scrie „Tratatul despre preoţie”, a scris omilii şi la cărţile Noului Testament, Sfînta Liturghie care îi poartă numele şi altele. Întreaga creştinătate din toate timpurile îi rămîne permanent recunăscătoare pentru sfaturile şi învăţăturile sale.

Cu toate că fiecare sfînt are ziua sa închinată totuşi pe 30(12) februarie sunt prăznuiţi împreună, pricina acestui praznic este următoarea: prin secolul 11, în zilele împăratului Alexei Comnen, s-a iscat o neînţelegere între credincioşi, unii cinsteau mai mult pe Sfîntul Vasile, alţii pe Sfintul Grigorie iar alţii pe Sfîntul Ioan fiecare zicînd că sfîntul cinstit de ei e mai mare decît ceilalţi şi mai înalt. Deci s-au împărţit în trei grupuri, vasileni, grigorieni şi ioanieni dupa numele sfinţilor certîndu-se între ei. Mai tîrziu, după un timp sfinţii s-au arătat episcopului Ioan Evhaitul, om drept şi temător de Dumnezeu şi grăiră către el:Noi precum vezi la Dumnezeu una sîntem şi nu este între noi nici o vrajbă s-au împotrivire, ci fiecare la timpul său, îndemnaţi fiind de Duhul Sfînt, am scris învăţătura pentru mîntuirea oamenilor. Nu este între noi unul întîi şi altul al doilea, drept aceea scoalăte şi zi celor ce se ceartă să nu se mai certe pentru noi, prăznuieşte-ne într-o sigură zi că noi una sîntem. Episcopul Ioan a făcut cum i se poruncise potolind mulţimea şi pe cei ce se certau. El a dat Bisericii sărbătoarea aceasta spre a fi prăznuită gîndul lui a fost că luna ianuarie îi are pe toţi trei sfinţi şi la sfîrşitul lunii i-a sărbatorit la un loc, împodobindu-le slujba cu canoane, tropare şi cuvinte de laudă.
Suntem datori deci să ţinem cu evlavie această sărbătoare. S-ăi mărim cu cuvinte de slăvire pe cei trei Cuvîntători de Dumnezeu, să le urmăm, credinţa, rîvna pentru biserică, dragostea lor pentru oameni, viaţa lor cea sfîntă. Sfinţii Trei Ierarhi s-au îngrijit de turma încredinţată, de unitate Bisericii, de mîntuire oamenilor, atît în viaţa cît şi după moarte ei se îngrijesc de păstrarea cu sfinţenie a dreptei credinţe, de sporirea noastră în fapte bune şi de mîntuirea lumii. Însă la aceasta trebuie ca toţi să contribuim, să păstrăm unitatea creştină, pacea între noi, bunăînţelegerea să luăm exemplul sfinţilor, să ne smerim, în unele momente cînd e nevoie să plecăm capul caci este o zicală populară “Capul plecat sabia nu- taie” mîndria e o cale spre pierzanie. Deci, fraţilor să nu ne mărim, că unul e mai mare şi altul mai mic, unul African altul European, să nu ne dezbinăm unii împotriva altuia toţi suntem a lui Hristos, toţi suntem fii Bisericii că spune Mîntuitorul ”Cine ar dori să fie cel dintîi să fie ultimul” deaceea toţi suntem egali, toţi suntem ostaşii lui Hristos, dacă luptăm lupta cea bună cu răbdare pîna la capăt. Să ne ferim de cei care dezbină şi tulbură Biserica Domnului, să ocolim eresurile şi învăţăturile greşite, care sunt drumul cel mai direct în gheena focului. Pentru aceasta e nevoie să ne cunoaştem credinţa, să punem sîrguinţă pentru a studia credinţa noastră srămoşească care se face doar şi printr-o trăire creştinească adevărată pentru asta să cerem ajutor de la Sfinţii Trei Ierarhi ca prin rugăciunile lor, Hristos Dumnezeul nostru şi cu rugăciunile tuturor sfinţilor să surpe şi risipească eresurile şi pe noi în unire şi în pace să ne păzească şi să ne înrednicească de împărăţia cerurilor că Lui se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea acum şi purure şi în vecii vecilor.AMIN