+373 (022) 54-28-70 teologie.ortodoxa@gmail.com

Republica Moldova, mun. Chișinău, str. Izmail 46

Euharistia – Jertfa Vieţii

Hristos-Paştile este Cel Care dă sens Euharistiei şi ne permite nouă, oamenilor, să înţelegem această taină ca prezenţă, memorial şi comuniune. Încă din primele veacuri, creştinii fac legătura între Euharistie şi Paşti, înţelese ca mistere ale morţii, învierii şi înălţării. Euharistia este locul unde se realizează comuniunea vieţii dintre Dumnezeu şi oameni. Prin împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos Cel Înviat, creştinul se lasă abandonat Lui, devenind un adevărat mădular al trupului tainic, Biserica. Aceasta pâine a vieţii acţionează ca un ferment care taie toate păcatele şi edifică Trupul lui Hristos, adică Biserica.

Euharistia este cu adevărat un ritual de hrănire. Din antichitate, şi cu precădere din lumea semitică, omul a dat alimentelor valoare sacră şi a înţeles că ele sunt, de fapt, nişte daruri generoase din partea divinităţii, care sunt lăsate pentru a ne întreţine viaţa. Pâinea, vinul, apa, fructele sunt prinoase pe care Dumnezeu le-a binecuvântat. Mâncarea însăşi are valoare religioasă, deoarece ea aşază oamenii împreună la masă şi stabileşte atât legătura între meseni, cât şi legătura lor cu Dumnezeu, devenind co-meseni ai sacralităţii. Pâinea frântă este Carnea sau Trupul lui Hristos, iar „El este viaţa noastră veşnică”; Euharistia este о taină care comunică viaţa: „Vă uniţi întru aceeaşi credinţă… într-o comuniune deplină, frângând aceeaşi pâine care este calea spre viaţa veşnică, medicament al nemuririi, şi viaţă întru Hristos pentru totdeauna”.

Trupul şi Sângele lui Hristos nu sunt doar nişte simboluri, ci sunt realităţi ale unei lumi eshatologice în care este şi traieşte Hristos. Euharistia îi oferă creştinului contactul personal şi palpabil cu Hristos Cel Înviat. Cele doua elemente (pâinea şi vinul) din care omul se împărtăşeşte îşi schimbă esenţa devenind adevarată pâine îngerească: „Şi a plouat peste ei mană de mâncare şi pâine cerească le-a dat lor; pâine îngerească a mâncat omul; bucate le-a trimis lor din deslul.” (Psalm 77, 28-29). Euharistia este adevărata mâncare eshatologică. Teodor al Mopsuestiei se numără printre antiohienii care a vorbit cel mai clar despre tema euharistică, ca hrană a nemuririi: „El se numeşte pe Sine Însuşi pâinea vieţii, coborâtă din cer, voind să spună: cu adevărat, Eu sunt pâinea vieţii care oferă celor ce cred în Mine nemurirea, cu ajutorul acestui corp văzut, pentru care Eu am coborât din cer şi căruia i-am dăruit nemurirea şi prin mijlocirea căruia Eu dăruiesc celor ce cred în Mine nemurirea. Euharistia este în noi sursa unei tensiuni tainice date de darul nemuririi binecuvântate: „Noi nu trebuie sa ne mai indoim că vom primi şi nemurirea mâncând pâinea sacramentală, întrucât, chiar dacă pâinea nu are о astfel de fire, totuşi, când pâinea primeşte pe Duhul Sfânt şi harul care vine de la El, ea devine capabilă să ducă pe cei care о mănâncă la bucuria nemuririi”.

Sfântul Ioan Gură de Aur vorbeşte în Omiliile sale despre pâinea vieţii, care nu este о pâine obişnuită, ci о pâine coborâtă de sus: „Vi s-a făgăduit odinioară şi vi s-a arătat atunci în chip, iar acum e prezentă şi împlineşte făgăduinţa făcută vouă. Sunt pâine a vieţii, nu pâinea trupească, care desfiinţează numai pătimirea foamei şi eliberează numai trupul de moartea venită din lipsa ei, ci ea este cea care eliberează întreg omul spre viaţa veşnică”.

Legătura dintre Euharistie şi înviere este redată prin termenul kyriake, fiind ziua când se celebrează, de altfel, kyriakon deipnon. Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful, după ce descrie о sărbătoare euharistică, adaugă: ,,Iar în ziua soarelui, noi ne adunăm cu toţii laolaltă, deoarece aceasta este prima zi în care Dumnezeu, schimbând întunericul şi materia, a creat lumea, iar Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, în aceeaşi zi a înviat din morţi”.

Clement Alexandrinul aminteşte în Pedagogul tema pâinii vieţii, spunând că: „Rolul tainic al pâinii, căci aşa о numeşte Hristos, este trup ca unul care s-a înălţat prin foc, cu alte cuvinte ca cel ce se înalţă din stricăciune şi sămânţă prin foc şi care este alcătuit prin foc spre bucuria Bisericii, ca о pâine coaptă. Trupul este îmbibat cu sânge, dar sângele este înfăţişat prin vin. Deci trebuie să ştim că pâinea înmuiată absoarbe vinul, iar apa este lăsată deoparte. Aşa şi trupul Domnului, pâinea cerurilor, absoarbe sângele ca să hrănească pentru nestricăciune pe oamenii cereşti, lăsând pieirii numai poftele trupeşti”.

Iisus Hristos Cel mort şi Înviat este prezent în starea de jertfă pe Sfânta Masă în Altarul fiecărei biserici, iar Sfânta Liturghie este о jertfă ce reactualizează jertfa istorică de pe Cruce, în calitatea de dovadă a iubirii supreme, manifestată în şi prin Biserică. Unirea şi prefacerea celor două elemente (pâine şi vin în Trupul şi Sângele Domnului) se realizează doar în Biserică, iar în acest sens, Euharistia este singura care are valoare eshatologică în faţa lui Dumnezeu.

Sursa: Altarul Reintregirii, serie nouă, Anul XX, nr. 2, mai-august, 2015, p. 63-65.

Leave a Reply