Cum să reuşesc, Doamne, să mă schimb în bine?

Avem nevoie în viaţa noastră să ne schimbăm în bine, însă în nenumărate cazuri vedem că nu reuşim să facem acest lucru şi rămânem mereu cu vechile noastre deprinderi nedorite. Care ar fi soluţia? Sfântul Efrem Sirul ne spune că atunci când nu reuşim să ne schimbăm în bine ne lipseşte smerenia. Astfel, ne spune sfântul că atunci când dorim să mişcăm o piatră mare din loc, nu punem pârghia deasupra, ci dedesubt şi atunci se rostogoleşte uşor piatra; la fel şi noi, o să ne urnim din starea din care nu putem ieşi, dacă o să facem lucruri smerite, cele de jos, iar nu privind de sus, ca unul care crede le le ştie pe toate.

Unii cred că respectând un unume tipic or să se schimbe în bine, însă Sfântul Ioan Scărarul ne spune că cel care nu este un trăitor a ceea ce face şi se rezumă doar la un program de post şi rugăciune, este asemenea unei pietre de moară care se învârte mereu în loc şi nu înaintează niciodată. Astfel, revenim din nou la metoda unei trăiri smerite care să ne scoată din starea noastră superficială de practicare a credinţei.

Smerenia nu poate fi înţeleasă de oricine, deoarece nu putem vedea ceea ce nu avem, însă putem începe cu lucrurile cele mai simple prin care recunoaştem că suntem la început. Chemarea noastră este de a iubi pe Dumnezeu din tot sufletul și din tot cugetul nostru iar pe aproapele nostru ca pe noi înșine, însă ştim cu toţii că minţim spunând că iubim pe Dumnezeu, dacă nu ne arătăm această dragoste faţă de aproapele nostru şi atunci ne întrebăm: cum putem să concretizăm această dragoste faţă de cel care este în nevoie? Răspunsul este simplu: slujindu-i atât cât este cu putinţă.

Ştim de la Sfinţii Părinţi că cel care se curăţă de păcate se  poate numi împărat deoarece stăpâneşte peste patimi, însă Hristos ne-a spus şi ne-a arătat că cel mai mare este cel care slujește celuilalt (cf. Marcu 10, 43-44) şi atunci înţelegem că putem deveni împăraţi slujind celor aflaţi în nevoie. De aici facem o legătură între slujirea aproapelui şi curăţirea de patimi şi ne dăm seama că nu doar prin post şi rugăciune ne curăţim de patimi, ci şi prin slujirea aproapelui, care este un lucru al smereniei.

Să nu postim şi să nu ne rugăm neglijând datoriile faţă de aproapele căci nu am făcut nimic, ba mai mult: să dăm întâietate faptelor bune, pentru că astfel postul şi rugăciunea noastră va fi primită.

Unii dintre noi pot spune că nu ştiu cum şi pe cine să ajute, însă pentru a şti nu avem nevoie să citim o bibliotecă de cărţi, ci avem nevoie de bunătate. Sfinţii Părinţi ne spunsă scoatem răutatea din noi şi Dumnezeu o să ne descopere şi cele de jos şi cele de sus. Ce cărţi a citit Avraam care a primit Sfânta Treime la stejarul Mamvri, sau Lot primitorul de străini, sau Moise care nu suferea nedreptatea, sau Abel care a ştiut cum să aducă jertfele pentru a fi primite de Dumnezeu? Ei nici nu au citit vreo carte şi nici nu au umblat la şcoli să înveţe, ci bunătatea pe care o aveau în ei, îi învăţa ce să facă.

Sigur că problema noastră este să dobândim această bunătate şi alegem soluţia smereniei de a sluji acolo unde este nevoie de noi. Avem exemplu pe Hristos, Care deși era împăraat slujea tuturor. Ce împărat ați mai văzut în această lume ca să se aplece și să-și tămăduiască supușii, să le spele picioarele, sau să se jertfească pentru ei? Este exemplul pe care urmându-l, putem să ne schimbăm în bine.

Lumea a devenit prea comodă şi repede ne îndreptăţim şi ne dăm în lături atunci când este nevoie să ne aplecăm spre ajutorul aproapelui. Slăbănogul de la scăldătoarea Vitezda aștepta de treizeci și opt de ani un om care să-l ajute să intre în apă și să se vindece (cf. Ioan 5, 5) şi nu s-a găsit ajutor pentru el şi, iată, Dumnezeu s-a făcut om să împlinească ceea ce oamenii nu puteau să facă: să se smerească și să slujească celor aflați în nevoie.

Astăzi este atâta nevoie de dăruire şi să nu aşteptăm să vină Hristos din nou pentru a face unele lucruri pe care le putem face noi. Slujirea aproapelui poate să ne schimbe pe noi înşine, făcând bine altora ne facem bine nouă şi aceasta este cheia prin care putem să învingem deprinderile noastre păcătoase şi să împlinim cuvântul lui Dumnezeu.

Sursa: Singhel Ioan Buliga, pentru Război întru Cuvânt.