Perioada Triodului în Biserica Ortodoxă
În Biserica Ortodoxă începe, odată cu Duminica Vameşului şi a Fariseului, perioada Triodului. Etimologic, cuvântul triod provine din grecescul triodion, format din cuvintele ‘tria’, trei, şi ‘odi’, odă, adică cântare în trei ode/strofe. Etimologic privind tria în limba greacă înseamnă trei, odă înseamnă cântare, trei cântări. Denumirea aceasta este dată de Sfântul Teodor Studitul pentru că în perioada Sfântului şi Marelui Post, până la Săptămâna Mare, a alcătuit un set complet de tropare, de condace şi de icoase numite triode.
Numită şi perioada prepascală, Triodul precede perioada Penticostarului (opt săptămâni de la Paşti) şi urmează perioadei celei mai lungi, Octoihul. Astfel, timpul Triodului ţine de la Duminica Vameşului şi Fariseului şi până în Sâmbăta Mare (înainte de Paşti), în total 10 săptămâni.
„Această împărţire a anului bisericesc în trei perioade ţine cont şi de întreita slujire a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Astfel Perioada Octoihului scoate în evidenţă activitatea profetică, didactică sau învăţătorească a Mântuitorului Iisus Hristos, Perioada Triodului scoate în evidenţă slujirea preoţească sau arhierească a Mântuitorului Iisus Hristos centrată pe patima, moartea şi jertfirea Sa pentru întreg neamul omenesc, iar apoi Perioada Penticostarului rememorează în conştiinţa noastră demnitatea împărătească a Mântuitorului, aceea de biruitor al morţii şi deschizător al Împărăţiei Celei Veşnice”.
Perioada Triodului cuprinde: Duminicile pregătitoare, Postul Mare, Săptămâna Patimilor.
Cele trei săptămâni de dinainte de Postul Mare reprezintă săptămânile pregătitoare. Fiecare din aceste săptămâni are o temă proprie, care se reflectă în lecturile din Sfânta Scriptură prescrise în aceste zile la slujbe sau la Sfânta Liturghie.
Postul Mare începe în lunea care urmează după Duminica Izgonirii lui Adam din Rai (sau Duminica lăsatului sec de brânză); Duminicile următoare poartă denumiri specifice, după cum urmează:
- Duminica Ortodoxiei;
- Duminica Sfântului Grigorie Palama;
- Duminica Sfintei Cruci;
- Duminica Sfântului Ioan Scărarul;
- Duminica Sfintei Maria Egipteanca;
Postul Mare se încheie cu Duminica Floriilor (sau: Intrarea Domnului în Ierusalim), după care începe Săptămâna Patimilor sau Săptămâna Mare, care precede Paştile.
„Perioada Triodului este, am putea spune, cea mai frumoasă perioadă pentru că ea ne pregăteşte într-un fel pentru Sfântul şi Marele Post prin primele trei săptămâni de la începutul ei şi apoi ne pregăteşte treptat şi temeinic pentru sărbătoarea Învierii Domnului nostru Iisus Hristos. Punctul central al Perioadei Triodului este fără îndoială Săptămâna cea Mare, patima şi moartea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. În această perioadă Biserica ne cheamă la pocăinţă, la rugăciune, la iertare şi ne cheamă în acelaşi timp să ne apropiem mai mult de Dumnezeu ca şi Dumnezeu să se apropie mai mult de noi”.
Triodul este şi cartea de cult care cuprinde cântările, citirile şi regulile tipiconale din perioada liturgică a Triodului. Denumirea cărţii provine de la numărul odelor (cântărilor) din canoanele Utreniei acestei perioade. Spre deosebire de canoanele cuprinse în cartea Octoihului şi în Minei (ce cuprinde slujbele sfinţilor din fiecare lună), în Triod acestea nu sunt formate din opt (nouă) ode ci, de regulă, numai din trei. Compunerea celor mai multe canoane ale Triodului a fost făcută de Sfântul Teodor Studitul (†826) şi de fratele acestuia Iosif Studitul (†830), care au completat cântările mai vechi ale Sfinţilor Cosma al Maiumei şi Andrei Criteanul, din secolul al VIII-lea.
