Pacea duhovnicească a inimii

Inima ta, este zidită de Dumnezeu numai pentru acest scop a iubi și a fi locuită de Dânsul. De aceea zilnic îți strigă să I-o dai : „Fiule, dă-mi inima ta” ( Proverbe 23, 26). Însă pentru că Dumezeu este pacea care covârșește toata mintea, trebue ca și inima ce voiește a-L primi să fie împăcată și netulburată, cum a zis David : „S-a făcut în pace locul lui” (Psalmi 5, 2). De aceea ești dator întâi să-ți așezi și să-ți

Întărești inima cu o liniștire pașnică, încât toate virtuțile tale externe să provină din această pace și din celelalte virtuți lăuntrice. Tot astfel a zis marele sihastru Arsenie : „Da-ți toată silința ca lucrarea ta dinăuntru să fie după Dumuezeu și vei birui patimile din afară”. Căci deși asprele renunțări trupești și toate nevoințele cu care se pedepsește trupul sunt lăudate, când sunt măsurate și potrivit celui ce le face, totuși, dacă aceste nevoințe nu sunt cârmuite de virtuțile sufletești și lăuntrice, nu vei câștiga vreo virtute numai prin virtuțile zise, ci deșertăciune și vânt de slavă deșartă.

Viața omului nu e decât război și ispită totdeauna, cum zice Iov : „Viața omului pe pământ nu-i oare ispită?” ( 7,1 ). Trebuie să priveghezi totdeauna în această luptă și să fii cu mare atenție a-ți păzi inima în pace și în odihnă.

Când se ridică în sufletul tău vreo pornire de orice fel de tulburare, silește-te a-ți liniști și a-ți împăca îndată inima, nelăsând-o a se abate din cale și a fi răzvrătită de acea tulburare. Căci inima omului se aseamănă cu pendula ceasornicului și cârma corabiei. După cum când corabia nemaiavând cârma se abate din cale, tot astfel și mintea omului, odată tulburată, se mișcă toate organele dinăuntru și dinafară și

mintea iese din făgașul și dreaptă-i rânduiala. De aceea trebuie împăcată îndată, de câte ori ți s-ar întâmpla vreo supărare și tulburare dinlăuntru, fie în timpul rugăciunii, fie altcândva.

Află că numai atunci te poți ruga bine, când știi a lucra bine și a te păzi pașnic. Apostolul poruncește să ne rugăm în pace și netulburați, fără mânie și îndoială.

Deci, chibzuiește ca orice lucru al tău să se facă în pace, cu dulceață și fără silă. Scurt, toată străduința vieții tale să fie a-ți împăca inima, a n-o lăsa să se tulbure și, prin urmare, din această pace să faci toate lucrurile tale cu liniște și blândețe, dupa cum este scris : „Fiule, cu blândețe săvârșește lucrurile tale”( Sirah, 3, 17 ), ca să te învrednicești fericirii celor blânzi. Cum zice : „Fericiți cei blânzi, că aceia vor moșteni pământul” ( Matei 5, 5 ).

Sursa: Sfântul Nicodim Aghioritul, RĂZBOIUL NEVĂZUT, Editura Egumenita.