Socializarea păcatului sodomit prin paradele gay

Îndemnul Î.P.S. Vladimir de a răspunde printr-un marş al tăcerii la provocarea de paradă cu care încearcă repetitativ şi obsedant să ne scârnăvească gay-şorii în nevinovăţia lor şi travestitele lezbieniţe cu limbuţele lor guralive – nu este un îndemn oarecare, ci este un îndemn ferm de a participa la continuitatea noastră… Este mai cu seamă un test de normalitate şi de luciditate la care suntem chemaţi de a răspunde prin prezenţa noastră în data de 23 mai a.c.

Fără ca să mă opresc mult asupra agresiunii mediatice homosexuale la care suntem supuşi de diverse ONG-uri bortilite dosnic şi finanţate curveşte de greii perverşi ai lumii (de multe ori chiar cu binecuvântarea statului ) voi striga în tăcere, după cum ne îndeamnă Înaltul, că nici eu, nici familia mea şi nici multe alte familii creştine nu vor ca să ne transformăm colţul ăsta de Europă în care trăim într-un mare şi colorat „golubiatnik”. Nu mai este nici o noutate că drepturile omului pe la noi ca şi prin alte ţări încep tot mai mult să devină drepturile LGBT, şi atât. Schema este arhiştiută, fiindcă o putem deduce şi observa prin legislaţia ţărilor care s-au grăbit mai înainte de noi să fie tolerante cu intoleranţii în cauză. La început se ştie că cer smeriţi ceva îngăduinţă legislativă care în cultura pro-gay este promovată sub denumirea de „toleranţă” sau dreptul de a fi lăsaţi în pace. După care înaintează cu pretenţiile şi cer şi egalitate, adică egalitatea de a avea şi o familie netradiţională prin căsătorie şi cununie, unde se poate (că dacă nu se poate, băgăm pe popă la zdup pentru discriminare)., „egalitatea” de a adopta copii pe post de „pet”-uri, sau jivine de casă, sau pe post de păpuşi gonflabile pentru fantezii încurajate prin drepturi internaţionale. Dar nici asta nu reprezintă o limită pentru ei, că dacă nu le mai dai cu dreapta îţi iau cu stanga, se autoservesc cu neruşinare. Că de, ruşinea nu mai este la modă astazi, este un atribut specific închistaţilor de modă veche, care au rămas în urmă faţă de progres şi faţă de noile drepturi ale „omului”. Surpriza vine după , fiindcă în loc de a fi doar toleraţi şi doar „acceptaţi”nefraţii noştri mega-expansivi şi coloraţi vor vrea să-i mai şi susţinem şi să-i şi încurajăm şi să ne încurajăm şi copiii să meargă în pas cu moda (sau cu parada lor) pentru a mai putea apuca şi ei câte un colţ de drept. Că de nu, are „unchiul Sam” ac de cojocul lor. Astfel vom ajunge jertfele jertfite pe jertfelnicul zeului falos în erecţia idolatră. Că fără un curcubeu adecvat în cap sau la gât nu vom mai putea da ochii nici cu soarele. Şi atunci să vedem noi ce alifie vom folosi pentru a ne acoperi obrajii şi spatele ca să putem scăpa de usturimea simpatiei dubioase a semenului şi prietenului nostru gay colorat „nesimpatizat şi nedreptăţit”(deocamdată). Vorba ceea, dă-i nas lui Ivan sau John în versiunea actuală) şi te sodomizează pe divan.

Unde este hotarul libertăţii? Oare nu se vede clar că toate graniţele dintre bine şi rău, dintre păcat şi virtute sunt şterse?

Şi încă nu e tot… că mai scrie la carte şi de curvele de fiice ale desfrânatei celei mari.

Se ştie deja că în umbra legiferărilor galopante cu nedescriminări şi drepturi se mai legiferează şi alte idealuri din cultura pro-LGBT. Spre exemplu în Canada s-a făcut un pas important atunci când s-a recunoscut pedofilia ca şi o orientare sexuală (păi dacă homosexualitatea a ajuns a fi o orientare nevinovată – pedofilia de ce nu ar fi?). Olanda face mari eforturi pentru a coborî vârsta majoratului că doar sexul nu trebuie să aibă vârstă! Chiar şi alte ţări au pus în discuţie această problemă la cererea unor pedofili internaţionali (interesaţi de curvia infantilă) care au reuşit să-şi facă şi partide politice pedofile pentru loby apărat prin drepturi de stat. Nici n-ar trebui să ne mai mirăm de ce vârsta majoratului peste foarte puţin timp va fi de 12 ani, pentru început, că mai apoi se va mai coborî pe ici pe colo… Păi cum altfel dacă şi unii europarlamentari promovează în sistemul de învăţământ educaţia sexuală începând cu vârsta preşcolară ( cu directive precise ca studierea teoretică a masturbării pentru copiii în vârstă de 5-6 ani – oare asta nu are iz de pedofilie legalizată?).

Despre legalizarea incestului care porneşte tot de prin cultura asta de paradă nici nu mai are rost să scriu. Scandinavia s-a şi grăbit să –l declare normă gender. Problema este alta, că protestul nostru, a normalităţii, începe să fie judecat ca şi o fobie. În Norvegia incesto-fobii (adică protestatarii la perveriunea incestuoasă) deja sunt înregistraţi în centre speciale, probabil pentru intimidarea lor, mai ales că foarte multe persoane practicante de incest au fost achitate iar victimele lor lecuite după un program special după care li se sugera că au doar nişte amintiri false. Şi în Islanda incestul mai are un pas până la legalizare. Cu alte cuvinte foarte repede vom ajunge să fim judecaţi pentru incestofobie deoarece nicidecum nu vrem să ne violăm rubedeniile de sânge sau pedofobie deoarce nu le vom acorda dreptul pedofililor să ne violeze în linişte pruncii.

Despre drepturile zoofililor care se fac auzite tot mai des prin câteva asociaţii de profil care au drept scop apărarea zoofililor nu mai vorbesc, că mi se scârbeşte şi mai mult imaginaţia şi mă smintesc. Totuşi ţin să amintesc faptul că în câteva ţări europene sunt deja bordeluri specializate pentru zoofili – oare perversităţile astea nu vin tot din hotarul libertăţii pe care unii îl apără cu dosul conştiinţei lor?

Tot de la ei vine şi Justiţia Juvenilă, că doar sunt la etapa actuală peste două milioane de copii care sunt crescuţi în cuplurile homosexuale. Nici prin gând să vă treacă câte cereri mai sunt , că doar au dreptul legal, dacă tot s-au căsătorit legal, şi de unde credeţi că o să suplimenteze cererile, dacă nu o să deposedeze familiile noastre de prunci (să nu fiu răutăcios am să le susţin dreptul de a avea copii – dar să li se permită să-i aibă doar atunci când din unirea homosexuală vor ieşi copiii pe care şi-i doresc, nu şi în alte cazuri fiincă au şi copiii dreptul lor).

Astfel se întâmplă când familia este transformată într-un incubator… dispare maternitatea , paternitatea … şi câte mai dispar…

Nu pot să-i doresc nici unui copil din lume să asculte povestea de seară din gura unei mame travestite fiindcă va perverti cuvintele din poveste, încât „Frumoasa adormită ” va deveni ,,Frumoasa travestită”. Până şi puritatea din culoarea alba se va înnegri în viziunea unei mame care nu s-a decis sigur dacă este mamă sau tată . „Alba ca zăpada cu cei şapte pitici” va fi reformulat(ă) de un astfel de hibrid în povestea lui „Neagra ca glodul (noroiul) şi cei şapte androgini”. Oare cum va putea asculta un copil o astfel de poveste. Până şi „Cenuşăreasa” va căpăta aspectul unei hemafrodite împeliţate cu noi organe în urma unei operaţii de schimbare de sex.

Deşi aluzia la poveştile descrise mai sus ar părea să fie doar o caterincă nereuşită, trebuie să remarcăm că şi acestea pot fi depăşite de realitatea în care trăim. Deja sunt în lucru noile formulare de paşapoarte (în Australia ca zonă experimentală probabil) în care pe lângă rubrica de masculin şi feminin ca şi descriere a sexului mai apare o nouă rubrică marcată cu „x” pentru cei care încă nu sunt decişi cu ce sex s-au născut. Sau proiectul unor legi absurde pentru nedescriminarea femeilor ce sunt puse în dezbatere ca „pişatul în şedere” recomandat bărbaţilor prin lege (Stockholm, Suedia).

Unde oare mai poate duce egalitatea în drepturi când se abuzează de ea?

Pe lângă instrucţiunile legale şi cu drept de lege de comportament la pişuar, de exemplu, şi multe alte legi pedofile, zoofile, homofile şi alte file de legi pe care vor mai fi impuşi parlamentarii noştri să le aprobe pentru nu ştiu ce deschidere pe nu ştiu unde, noi vrem să avem dreptul la intimitatea de a ne pişa tradiţional ca să putem admira (struiul) fontanul, şi uneori să ne păstraţi şi libertatea de a ne pişa şi pe anumite legi cu înclinaţie dosnică sau a ne şterge cu ele după necesitate (iertată să-mi fie grosolănia care nu este mai grosoloană decât sodomizarea după litera legii a spiritualităţii noastre ). Deoarece nu vrem să li se recomande prin lege creştinilor noştri dreptmăritori ca în trăirea lor alături de soţiile lor drept credincioase să mai sexualizeze şi câte un fund de vacă s-au câte un organ genital de măgăriţă sau să-şi violeze căţeaua din lanţ – sugerându-li-se că sunt normali şi moderni în orientarea lor deoarece fac parte din normalitatea şi gruparea zoofilă. Sau să călărească vreo răposată în curvia nebuniei lor ca să se înscrie cu succes în gruparea necrofilă apărată şi ea de legile statului ca o normalitate legală.

Aici o să închei fără un sfârşit anume fiindcă trebuie să-mi pregătesc copii, cei cinci copii pentru marsul familiei de mâine. Trebuie să-mi instruiesc creştineşte odraslele să nu râdă de oamenii atinşi de boala păcatului, nu putem râde de oamenii cu patimi dar ne putem ruga pentru ei… pentru întoarcerea lor de la sodomizarea iubirii la puritatea virtuţii de iubire…

Parafrazând un sfânt domnitor ar trebui să luăm atitudine, căci Moldova nu este a noastră şi nici a lor ci a urmaşilor noştri şi depinde de reacţia noastră dacă aceştea vor fi sau nu concepuţi în eprubetă, ajungând ca până la urmă lumea pe care a lăsat-o Dumnezeu pe pământ să fie înlocuită de un grup de Frankensteini cu orientări multilaterale.

Diacon Octavian Solomon