Mitropolitul Veniamin Costachi, fapte şi cuvinte de învăţătură.

Marele mitropolit Veniamin Costachi a fost unul din cei mai venerabili ierarhi ai Bisericii Ortodoxe. El a păstorit eparhiile din Moldova cu o rară dăruire de sine, timp de o jumătate de secol (1792-1842). Mare cărturar, ierarh plin de curaj, neobosit traducător de cărţi, ctitor de şcoli şi biserici, părinte sufletesc al Moldovei, ales slujitor al Bisericii lui Hristos, dascăl, sfetnic şi călugăr devotat.

Prima grijă a mitropolitului Veniamin Costachi a fost aceea de a întări disciplina în parohii şi a ridica viaţa morală a preoţilor din eparhia sa. În acest scop, dă o Carte Pastorală către preoţi, compusă din opt puncte, prin care cere deplină dragoste faţă de Hristos, sărguinţă pentru cele bisericeşti şi multă grijă pentru mîntuirea credincioşilor.

Astfel, aşa învăţa mitropolitul Veniamin despre importanţa „Vieţilor Sfinţilor” pentru mîntuirea sufletului: – Nu ar greşi cineva, nici ar fi departe de adevăr, dacă ar numi cărţile ce cuprind Vieţile Sfinţilor, pe cele douăsprezece luni ale anului, rai împodobit cu tot felul de pomi, cu frumoase şi dulci şi de viaţă făcătoare roade, grădina cu tot felul de ierburi mirositoare şi de toată boala şi neputinţa tămăduitoare.

Către fiii săi duhovniceşti zicea: – Decît toate cîte se cuvin şi ajută către luminarea, către deşteptarea şi îndemnarea spre lucrarea faptelor bune, prin care se pricinuieşte omului mîntuirea şi suirea privirii spre cele înalte, mai de nevoie este citirea Dumnezeieştilor Scripturi cele de Dumnezeu însuflate, o, prea iubite cititorule.

Iar despre felul cum trebuie să se citească Sfintele cărţi, astfel învăţa: – Mintea este întocmai ca şi stomacul. Şi după cum multă mîncare aduce nemistuire, iar după o vreme ajunge stomacul să nu poată mistui nimic, asemenea este şi mintea. Cînd cineva o încarcă cu multă citire, îndată ce a închis cartea, a uitat tot ce a citit. Iar după o vreme ajunge mintea cu totul nelucrătoare şi uită şi cele ce a stiut mai înainte.