Cum trebuie să fie preotul

Acest sfânt și fericit Simeon, întrebat fiind odată cum trebuie să fie preotul, a răspuns: „Eu nu sunt vrednic să fiu preot. Dar am cunoscut, fără îndoială, cât de vrednic trebuie să fie cel ce va avea să slujească Tainele lui Dumnezeu. În primul rând, să fie curat, nu numai cu trupul, ci și cu sufletul; pe lângă aceasta trebuie să nu fie părtaș la nici un păcat. În al doilea rând, să fie smerit, atât în purtarea din afară, cât și în simțirea dinlăuntrul a sufletului. Apoi, când stă înaintea Sfintei și sfințite Mese, trebuie să vadă, fără îndoială, cu mintea pe Dumnezeu, iar cu simțurile, Sfintele așezate înainte. Dar nu numai acestea, ci este dator să-l aibă în chip conștient, sălășluit în inima sa, și pe Însuși Cel prezent în chip nevăzut în Sfintele Daruri, ca să poată aduce cererile cu îndrăznire. Și, ca prieten ce vorbește cu prietenul, să zică: Tatăl nostru Carele ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, rugăciunea arătându-l ca având pe Cel ce e Fiul lui Dumnezeu prin fire, sălășluit în sine împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt. Așa am cunscut eu pe preoți. Iertați-mă, părinți și frați”.

Mai spunea și aceasta, ca despre altul, ascuzându-se pe sine și ocolind slava de la oameni, dar arătându-se pe sine însuși silit de iubirea de oameni: Am auzit de la un preot monah, care avea îndrăzneală față de mine, ca față de un frate iubit al lui: „Niciodată n-am liturghisit fără să vad pe Duhul Sfânt cum L-am văzut venind asupra mea când mă hirotoneau și mitropolitul spunea rugăciunea preotului și evhologhiul stătea asupra capului meu nevrednic”. Întrebat de mine cum L-a văzut pe Acela atunci și în forma cărui chip, a spus: „Simplu și fără chip, dar ca lumină”. Și fiindcă la început mă miram văzând ceea ce niciodată n-am văzut și întrebându-mă ce poate fi aceasta, Acela mi-a spus în chip tainic, de parcă cunoaștem vocea: „Eu așa mă pogor peste toți proorocii și apostolii, și aleșii, și sfinții de acum ai lui Dumnezeu. Căci sunt Duhul Sfânt al lui Hristos, căruia I se cuvine slava și stăpânirea în veci. Amin”.

Sursa: Cuvinte de la Sfinții Părinți I, ed. Episcopia Romanului, 1997.