Scara păcatului
Cărțile și revistele pentru tineri abundă în rețete de cucerire. Iată un răspuns la întrebarea: „Cum să seduci fetele?”: „Un Romeo prea grăbit, înfrigurat de pasiune, nu mai e seducător, se arată sclavul dorinței și poftelor sale. În schimb, umorul și limbarița sunt foarte eficace. Când faci o fată să râdă, înseamnă că ai parcurs jumătate de drum. Trebuie să-i spui alesei că o găsești unică, excepțională, că nu seamănă cu nimeni alta și, mai ales, să nu consideri o simplă pereche de sâni sau de fese. Dacă pari sincer (și, cu atât mai bine, dacă ești), cresc șansele de reușită. În schimb, nu trebuie să te dai donjuan de bâlci, să spui că e de ajuns să pocnești din degete ca să ai o tipă, să te dai un profesionist al sexului, să-i spui, ca s-o flatezi, că nu te întâlnești decât cu gagici tari”.
Multe fete nu își dau seama că „umorul și limbarița” pot fi arme din arsenalul unui donjuan care își maschează intențiile…
Cred însă că important nu este ca fetele creștine să studieze manualele după care tinerii învață să le seducă. Important este ca ele să cunoască arta duhovnicească a luptei împotriva păcatului. Astfel, ele își vor putea păstra curăția sufletească și cea trupească… Iar dacă și-au pierdut-o pe cea trupească, vor putea măcar să și-o păstreze pe cea sufletească, redobândită prin nevoință și rugăciune.
Sfinții Părinți vorbesc mult despre prima treaptă a păcatului. În duhul lor, părintele Dumitru Stăniloaie ne învață că „Satana aruncă în mintea noastră un gând de păcat, așa zisul atac (pe care credem că putem să-l traducem și prin momeală). El este prima răsărire a gândului simplu că am putea săvârși cutare faptă păcătoasă, înfățișându-se în fața minții ca o simplă posibilitate. El nu e încă un păcat, pentru că noi încă n-am luat față de el nici o atitudine. E parcă în afară de noi, nu l-am produs noi și nu are încă decât un caracter teoretic, de eventualitate neserioasă, care parcă nici nu ne privește serios pe noi, care suntem preocupați cu toată ființa de altceva. Nu știm cum a apărut, parcă cineva s-a jucat aruncându-ne pe marginea drumului pe care se desfășoară preocuparea cugetului nostru, această floare fără nici un interes, ca să o privim o clipă și să trecem mai departe. Are prin urmare toate caracteristicile unui gând aruncat de altcineva și de aceea Sfinții Părinți îl atribuie satanei…”
După Sfântul Ioan Damaschin, păcatul are șapte trepte: atacul, însoțirea, patima, lupta, robirea, consimțirea, făptuirea… Trebuie ca tinerii să fie foarte atenți în lupta cu patima desfrâului. Pentru că de la căderi mai mici se ajunge la căderi mai mari. Și mintea devine încețoșată, și e din ce în ce mai greu să reziști atracției… Nu poți spune „Fac doar un compromis mic…” Pentru că un compromis mic atrage după el unul mai mare…
Sursa: Danion Vasile, Tinerii și sexualitatea între iubire și păcat.
