Dialog inter-religios la Liga Islamică din Moldova

O viziune cât se poate de completă asupra islamului a fost prezentată de către lectorul Ismail Abdelwahab, conferenţiarul unei întruniri inter-religioase din data de 28  martie 2016.

Studenţii Academiei de Teologie Ortodoxă, împreună cu profesorul de sectologie preotul Octavian Solomon au participat la acest dialog, fiind găzduiţi de reprezentanţii Centrului Islamic din Chişinău. După o prezentare scurtă făcută de Sergiu Sochircă preşedintele Ligii Islamice din Moldova s-a trecut la abordarea tematicii de pe ordinea de zi a discuţiilor.

În acest sens lectorul Ismail  Abdelwahab a tratat primul grup de subiecte vorbind despre profetismul din Islam şi despre Muhamed ca  ultimul trimis al lui Allah. A vorbit şi despre cartea fundamentală a Islamului, Coranul şi forma de revelare a  acestei cărţi,  precum şi despre tradiţiile adunate după moartea lui Muhamed, adică despre anumite evenimente şi ziceri din viaţa profetului scrise  post-coranic şi denumite Hadite. Din aceste hadite au fost descrise şi anumite minuni pe care le-a făcut Muhamed, ca de exemplu minunea izvorului de apă care ţişnea din degetele mâinii sale, minunea de a hrăni aproximativ 30 de oameni. „Dar cea mai mare minune” –  ne-a spus lectorul islamic „este descoperirea şi revelarea Coranului”. Un deosebit interes a produs explicaţia felului în care Jibrail (Gavriel), ca înger, venea la Muhamed în diverse forme pentru a-i revela frânturi din Coran. Domnul Abdelvahab ne-a descris procesul vorbind despre apăsarea de duh pe care Muhamed o simţea ca pe o mare greutate sau durere în procesul de revelare. Această apăsare era vizibilă pe corpul lui Muhamed  şi se răsfrângea pozitiv sau negativ asupra fizicului său pe parcursul revelaţiei. O altă relatare a lectorului a ţinut să evidenţieze importanţa Ierusalimului pentru musulmani. Acest oraş a fost vizitat de Muhamed, susţinea conferenţiarul, într-un mod enigmatic atunci când profetul a fost dus de un animal nepământesc timp de o noapte de la Moscheea Al-Haram din orașul Mecca la Moscheea Al-Aqsa din Ierusalim, călătorie care se numeşte Mi’raj . În acelaşi mod a fost urcat Muhamed până la Allah şi coborât înapoi pe pământ. La cerinţa studenţilor de a argumenta această călătorie enigmatică lectorul islamic a adus argumente din Coran Surat al-Isra Nr. 17 aiatul 1. La întrebarea profesorului de sectologie Octavian Solomon de a potrivi evenimentul în incadrarea lui istorică şi anume de a explica cum a putut ajunge profetul în Ierusalim la o Moscheie înainte de a fi fost cucerit Ierusalimul de către arabi în anul 637 şi înainte de a fi fost zidită  în Ierusalim vreo Moscheie şi cum a putut să apară în Coranul revelat profetului Muhamed  o Moscheie şi anume Al-Aqsa zidită sau de al II-lea calif Omar, sau şi mai târziu pe timpul lui Abdul Maric (690).  Lectorul Ismail Abdelwahab a răspuns la această întrebare spunând că nu trebuie să luăm în sens direct denumirea Moscheii Al-Aqsa ca nume fix,ci trebuie să înţelegem că Ierusalimul era şi pentru arabii din timpul lui Muhamed un spaţiu de rugăciune, iar  Moscheia descrisă în Coran nu este altceva decât spaţiu de rugăciune, un spaţiu sacru. La cererea profesorului de sectologie de a argumenta istoric existenţa lui Muhamed şi revelarea Coranului anume în timpul lui Muhamed din  surse neislamice sau care nu ţin de haditele la care se face trimitere de fiecare dată, lectorul a menţionat că există mai multe surse din afara Islamului, dar acest subiect a rămas deschis fără o concretizare anume. Probabil va fi discutat într-o altă întrunire.

Un alt grup de subiecte a fost legat de cultul musulman în care s-au tratat amănunţit stâlpii şi fundamentul trăirii musulmane, forma de rugăciune zilnică şi mai ales Jihadul, care a luat un loc aparte în tratare. Lectorul islamic  a explicat înţelesul care îl are in limba arabă termenul „Jihad” deoarece Jihadul nu trebuie confundat cu „războiul sfânt” sau cu vreo mişcare expansionistă destinată prozelitismului musulman. Lectorul a reprezentat forme ale Jihadului în înţelesul de efort nobil de a-ţi îmbunătăţi sufletul, familia, comunitatea, naţionalitatea şi lumea în general.

O altă temă tratată a fost eshatologia,modul de percepere a Zilei de Apoi, în care lumea va fi înoită printr-un nou pământ. În acest nou pământ toţi îşi vor primi răsplata cuvenită şi vor da socoteală pentru faptele şi nedreptăţile făcute. În judecata dreaptă vor intra şi evreii şi creştinii, chiar dacă nu au trecut la Islam. Aceştia, după Coran, sunt consideraţi oamenii Cărţii, adică având drept îndreptar de viaţă o anumită carte legislativă după care vor fi judecaţi în faptele şi trăirea lor. Răsplătirea pe care o vom primi, după spusa lectorului islamic nu este numai spirituală. Cei cu puţină credinţă şi cu fapte rele vor fi ţinuţi o perioadă de timp în iadul veşnic pentru curăţirea şi pedepsirea lor, iar ceilalţi vor primi pe lângă darurile spirituale şi multiple daruri materiale. Unul dintre aspectele darului spiritual este vederea lui Allah de la distanţă, aşa cum vedem luna. Iar aspectele  darurilor materiale în Rai constau şi în primirea înoită în fiecare zi a mâncărurilor delicioase şi a guriilor fecioare, fiinţe care au fost create de Allah pentru satisfacerea nevoilor sexuale. După spusa lectorului, femeile musulmane vor stăpâni haremul guriilor în viaţa viitoare.

A fost atins şi un alt aspect, cu mult mai sensibil, legat de fundamentalismul islamic, de situaţia emigranţilor islamici în Europa şi de atentatele de natură religioasă şi atentatele de răzbunare ca o reacţie la  distrugerea dirijată a ţărilor islamice. La inceput, spunea lectorul s-a creat artificial gruparea Al-Quaeda, de către grupuri de interese din afara Islamului cu scopul de a motiva mişcările fundamentaliste din interiorul Islamului. După ce Al-Quaeda a dispărut din spectrul politico-religios, a apărut statul islamic ISIS, extins în mai multe ţări cu care se poartă de faţadă o luptă formală, însă în realitate acest stat este susţinut şi finanţat de grupări non islamice cu diferite interese în zonă.

Lectorul Ismail Abdelwahab a încadrat fundamentalismul religios de orice natură în psihoza paranoică de a te vedea doar pe tine cel mai drept şi de a te impune sau a impune forţat propria ta viziune tuturor, inclusiv prin atentate, etc.

În Islam fundamentalismul porneşte de la o intrepretare trunchiată a aiaturilor coranice. La fel cum în sectarismul creştin intrepretările se opresc la jumătăţi de versete şi jumătăţi de idei, aşa şi în Islam, interpretarea pe jumătate a ideilor coranice duc la exagerări fundamentaliste care motivează crime, motivează atentate, motivează forţarea reprezentanţilor altor confensiuni de a primi Islamul. Deşi fundamentaliştii islamici sunt în număr foarte mic, acţiunile lor se fac vizibile peste tot în lume. Însăşi populaţia islamică paşnică are de suferit cel mai mult, spunea lectorul, de pe urma fundamentaliştilor. Cele mai multe atentate sunt îndreptate tot împotriva musulmanilor, însă acţiunile fundamentaliştilor se răsfrâng şi asupra creştinilor sau a altor entităţi religioase.

Lectorul islamic Ismail Abdelwahab a identificat natura grupărilor fundamentaliste susţinând că fundamentaliştii nu sunt o sectă separată, cu o identitate diferită în islam, ci mai cu seamă este o mişcare internă care încearcă să se identifice ca mişcare islamică cu o explicaţie coranică mai diferită. Lectorul a mai precizat că de foarte multe ori aceste mişcări au fost create artificial şi concurează în distrugerea Islamului precum şi a ţărilor islamice din interior. Nu a uitat să precizeze şi că susţinerea financiară a acestor mişcări este de foarte multe ori externă şi mai ales din afara Islamului. Pe de altă parte, a explicat şi fenomenul firesc al apariţiei unor grupuri de răzbunători care înţeleg logic jocul politic ce se face la nivel înalt de a distruge identitatea islamică cât  şi ţările islamice. Deşi aceştia nu sunt fundamentalişti religioşi ei încearcă să-şi răbune distrugerea dirijată la care au fost supuşi. Ca o concluzie generală lectorul a încercat să ilustreze prezenţa unei convuieţuiri paşnice între Islam şi creştini în perindarea istoriei, susţinând că extinderile teritoriale au avut în primul rând o natură politică şi nu religioasă în califatele şi sultanatele islamice.

Din partea Academiei de Teologie Ortodoxă din Chişinău ţinem să mulţumim profund Ligii Islamice din Republica Moldova pentru conferinţa susţinută şi pentru primirea studenţilor teologi. Cu un respect deosebit studenţii mulţumesc comunităţii islamice pentru lectorul în ştiinţele islamice pregătit la un nivel foarte înalt pe care l-au propus pentru conferenţiere. În mod special am fost impresionaţi şi de faptul că desertul special a fost pregătit potrivit postului ortodox, mai ales că această conferinţă a depăşit cu mult timpul programat pentru ea. Nutrim speranţa că această conferinţă de informare nu va fi ultima şi vom demara şi alte conferinţe de dezbatere în viitor.