Cazul Gherghesenilor (Matei 8, 28-34 și 9, 1)

Ajuns în ținutul Gerghesenilor, Domnul Iisus Hristos, descoperă taina cutremurătoare a doi oameni îndrăciți, care ieșeau din morminte foarte furioși, încât nimeni nu putea să treacă pe drumul acela.

Domnul face minunea alungării demonilor. Aceștia ceruseră să nu piară, ci să intre în niște porci, aflați în turmă pe malul lacului din apropiere. Hristos îngăduie aceasta. Sfântul Ioan Gură de Aur vorbește aici de semnul marii iubiri a lui Dumnezeu, care îngăduie demonilor să intre în porci, în speranța că așa vor pricepe iubirea lui Dumnezeu și se vor pocăi. Dar așa cum Dumnezeu nu Se poate „da mare”, tot astfel demonii nu se pot smeri. Iar mântuirea este o prăpastie de smerenie.

Oamenii se vindecă, reintrând în normal. Dar păzitorii aleargă în cetate anunțând „risipa întâmplată” în turme prin aruncarea porcilor în lac. Cetatea vine să alunge pe Domnul. Le era mai de preț carnea porcului, decât sufletul aproapelui lor. N-au priceput taina cea mare a iubirii lui Dumnezeu, fiind prea cuprinși de iubirea pentru porci lor – venitul lor.

Domnul izbăvise de diavol pe cei doi locuitori ai mormintelor, dar mormântul cel mare al cetății rămânea – prin proprie voință – în mâna duhurilor, alungând pe Domnul. Imaginea aceata îmi revine în minte de fiecare dată când zăresc cu câtă ușurare „gherghesenii” pun mai mare preț pe patimile lor decât pe izbăvirea din patimi a sufletelor lor, când constat ce greu este să zidești biserici și ce ușor e să construiești bodegi, ce greu este să întreții azile pentru orfani și bătrâni și ce ușor se pot face simpozioane sau festivaluri de miliarde de lei.

Așa e de fiecare dată când de dragul îngrășării „porcilor”, alungăm pe Domnul din Cetate. E vremea alegerii între Împărăția cea urât mirositoare a demonilor și cea frumos mirositoare, a Cerurilor. Cazul Gherghesenilor, numai?

Sursa: Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula, Duminici în dar, Predici și gânduri, Editura „Cu drag”, Chișinău, 2013.