Cuvînt la Acoperămîntul Preasfintei Stăpînei noastre Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria

Praznicul de astăzi, al Acoperămîntului, a început a se prăznui pentru o pricină ca aceasta: În zilele împăratului Leon cel Înțelept (886-912), în Constantinopol, spre Duminică, făcîndu-se priveghere de toată noaptea în cinstita biserică a Vlahernei, întru slava Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, la întîia zi a lunii octombrie și de față stând mulțimea norodului, fiind ca la patru ceasuri din noapte, Sfîntul Andrei, împreună cu ucenicul său, fericitul Epifanie, și-au ridicat ochii în sus și au văzut pe Împărăteasa cerului, pe Acoperitoarea a toată lumea, pe Preasfînta Fecioară Născătoare de Dumnezeu, stînd în văzduh și rugîndu-se. Și era ea strălucind de lumină ca soarele și acoperind poporul cu cinstitul ei omofor, împreună cu oști cerești și cu mulțimea de Sfinți, care în haine albe și în cucernicie stăteau împrejurul ei, dintre care doi erau mai aleși: Sfîntul Ioan Înaintemergătorul și Sfîntul Evanghelist Ioan. Pe aceasta văzînd-o, Sfîntul Andrei a zis către ucenicul său, fericitul Epifanie: „Oare vezi, frate, pe Împărăteasa și doamna tuturor, care se roagă pentru toată lumea?” Iar el a zis: „O văd, sfinte părinte, și mă înspăimântez, că o văd acoperind pe oamenii ce sunt în biserică, cu cinstitul ei omofor, ce strălucește mai mult decît soarele.” 
Și s-au auzit graiurile cele cu umilință ale rugăciunii ei către iubitul ei Fiu și Dumnezeul nostru Iisus Hristos: „Împărate ceresc, primește pe omul cel ce Te slăvește pe Tine și cheamă în tot locul preasfînt numele Tău. Și acolo unde se face pomenirea numelui meu, pe acel loc îl sfințește și proslăvește pe cei ce te proslăvesc pe Tine și rugăciunile celor ce cu dragoste mă cinstesc pe mine, Maica Ta, și făgăduințele, primește-le toate și din toate nevoile și răutățile îi izbăvește”.
Deci, nădăjduindu-ne, Stăpîna, spre milostivele tale cuvinte, care le-ai zis către Fiul tău, am voit să nu rămînă fără praznic sfîntul tău Acoperămînt, o, Preabună, ci precum tu voiești a-ți descoperi cinstitul praznic al Acoperămîntului tău, o, întru tot milostivă, împodobește-l. Ca și cei ce te proslăvesc pe tine să se veselească, văzînd numitele tale praznice mult strălucind; și precum acolo pe norodul cel ce era în biserica cu milostivire l-ai acoperit, așa ne acoperă și pe noi, păcătoșii robii tăi, cu acoperămîntul aripilor tale, Fecioară, Acoperitoarea noastră Preasfîntă Fecioară, surpînd sfaturile și gîndurile celor ce cugetă rele asupra noastră. Și, în ziua răutăților noastre, să ne acoperi pe noi, iar mai ales în ziua cea rea, cînd sufletul se va despărți de trup, de față să stai nouă într-ajutor și să ne acoperi pe noi de duhurile cele rele din văzduh, cele de sub cer, și în ziua înfricoșatei judecăți să ne acoperi pe noi sub oblăduirea Acoperămîntului tău.
Cu ale căreia preaputernice și bine primite rugăciuni și cu ale tuturor Sfinților Tăi, Dumnezeului, miluiește-ne și ne mîntuiește pe noi. Amin.