ÎNTÂLNIRE INTERCONFESIONALĂ LA BISERICA EVANGHELICĂ CASA OLARULUI (VICTORY CHAPEL)
Studenții ATOM împreună cu profesorul de sectologie prot. Octavian Solomon, în colaborare cu centrul de misiune Anatol Tihai pe data de 07.03. 2017 au participat la o întâlnire de dialog interconfesional cu reprezentanții mișcării evanghelice Casa Olarului de pe strada Sarmizegetusa, Chișinău unde pastorul Vitalie Glopina a făcut o prezentare a specificului doctrinar și istoricului general al cultului.
În Moldova această mișcare este destul de recentă având doar trei centre de rugăciune din care unul a fost deschis de curând și în total numără aproximativ 70 de membri. Predicatorul care a contribuit la evanghelizarea și deschiderea filialei locale a mișcării în februarie 2011 a fost John Dumas în colaborare cu pastorul local. La nivel mondial această mișcare are 2051 de biserici și aproximativ 300.000 de membri din care 15 biserici activează în România unde mișcarea a pătruns încă din anul 1992 (în prezent având 2000 de membri).
Întemeietorul propriu-zis al mișcării respective este Wayman Othell Mitchell care s-a convertit la penticostalism în urma unei tragedii din anul 1953 și mai apoi în anul 1954 a fost botezat de Duhul Sfânt (!?…) devenind și pastor penticostal afiliat la bisericile din regiunea Foursquare din anul 1960. Ca pastor a fost mânat de duhul spre a conduce așa-zisele cruciade de vindecare (un fel de terapie prin rugăciune) în mai multe centre penticostale din diverse regiuni și țări. În decembrie1970 Mitchell ajunge pastor în Prescott, Arizona într-o comunitate mica de 35 de membri implementând anumite idei preluate de la alte grupuri religioase și o formă nouă de evanghelizare a tinerilor mai ales generația „hippie”. Astfel evanghelizarea a fost accentuată prin cafenele religioase și scenete muzicale. Pe fondul religios s-au ridicat mai mulți artiști de trupe rock care s-au convertit la penticostalismul de tip Mitchell, dar în același timp au fost convertiți și mulți drogați, bețivi și alți oameni împătimiți. Plantarea de noi biserici care creșteau geometric a fost favorizată mai ales de specificul predicii apocaliptice folosite în acele comunități și anume „Iisus vine din nou foarte curând”. Însă creșterea de comunități cu un statut independent în interiorul penticostalismului care nu respectau structura centrală de conducere ci se afiliau după specificul Mitchell a dus la o ruptură inevitabilă a acestora și formarea unei alte mișcări. Mitchell a și primit un ultimatum de a determina noile comunități să răspundă la structura de conducere oficială din Foursquare sau să părăsească denominațiunea penticostală. Deși a ales să rupă legătura s-a ciocnit cu o situație specială din punct de vedere legislativ a cultului Bisericilor Evanghelico-penticostale de la Foursquare și anume proprietatea de drept asupra caselor de rugăciune ca și clădiri pe care o deținea congregația. Astfel că în multe cazuri comunitățile formate au trebuit să cedeze spațiile și să se mute în altă parte sau să cumpere clădirea de la proprietarii de la Foursquare. Ca aspect general după acest incident Mitchell a insistat ca părtășia să nu fie o confesiune în mișcarea sa accentuând autonomia bisericilor locale (nu după principiile bisericilor baptiste) dar cu un control rigid din partea superiorilor ierarhici. El și-a numit casa de rugăciune Casa Olarului iar organizația Christian Fellowship Ministries. În anul 1981 Mitchell este readus în mișcarea penticostală din Foursquare care văzând succesul său i-a acordat un post de pastor în Prescott. Însă conflictul și ruptura totală cu penticostalismul s-a produs din nou în 1983 fiindcă Mitchell a început plantarea de biserici noi după modelul său în comunitățile penticostale existente. Mai mult decât atât a declarat instituția religioasă din Foursquare „o instituție religioasă moartă” reafirmându-și părtășia doar cu bisericile plantate de el.
Impresionați de modelul lui Mitchell și de modul „de a face ucenici” au fost doi frați Mike și Larry Nevelle care încă din anii 1970 au părăsit organizația religioasă de care aparțineau și au format propria lor organizație după modelul Mitchell. Praise Chapel (Capela Laudei) devine o organizație religioasă formată după acest model. În scurt timp această biserică întră în părtășie cu bisericile lui Mitchell, iar frații ajung să administreze mai multe zone geografice în care s-au format astfel de comunități.
Organizația nu are o doctrină oficială foarte bine închegată și mișcarea își propune mai mult să facă ucenici și să planteze biserici cu scopul de a schimba lumea. Schimbarea constă prin vindecarea adepților fizic, moral și spiritual. Ea se consideră o ramură a Bisericii Penticostale, susține inerența Bibliei și are reguli stricte pe care slujitorii ei trebuie să le urmeze, printre acestea fiind și ascultarea față de cei superiori ierarhic pentru a le „face viața mai ușoară”. Vorbirea în limbi este considerată dovada „Botezului în Sfântul Duh”.
Organizația poartă mai multe denumiri de biserici locale: Praise Chapel Potters House, The Door, La Puerta ,Victory Chapel, The Fire, etc..
Entuziasmul și interesul discipolilor este susținut prin studii biblice, producții teatrale, cafenele, întruniri etc.
Pe această cale dorim să mulțumim filialei din Chișinău din str. Sarmizegetusa pentru găzduire și pentru prezentarea făcută și în special pastorului Vitalie Glopina, mulțumindu-i de asemenea și pentru cartea: „The Regions Beyond. Impacting the World” de John W. Gooding donată pentru biblioteca Academiei de Teologie (din care ne-am inspirat pentru schița istorică descrisă).
