RUGĂCIUNE DE MĂRTURISIRE ȘI DE LĂSARE ÎN VOIA LUI DUMNEZEU
Mărturisesc, Părinte,
C-am stat în mănăstire,
Cu multă fărăgrijă,
Cu multă nesimțire.
N-am plâns întotdeauna,
Nici m-am rugat mereu,
Să am mai multă milă
La Bunul Dumnezeu.
Nu m-am gândit la moarte,
Ca să suspin vreodată;
Sau să mă tem, Iisuse,
De dreapta judecată.
Nu am avut, Iisuse,
Adânc de umilință,
Nici Te-am cătat adesea
Cu dor de pocăință.
N-am plâns în miez de noapte,
Nici m-am rugat cu dor,
Ca să mă ierți pe mine,
O, Bunule Păstor!
Ci eu în grija vieții
Mereu mi-am risipit
Toți anii tinereții
Ce mi I-ai dăruit.
Nu Te-am cătat pe Cruce,
Pe care Tu stăteai
Cu mâinile întinse
Și unde m-așteptai.
Ci pe Tabor, Iisuse,
Voiam să Te-ntâlnesc,
Ca să petrec în tihnă
Și să mă mântuiesc!
Nu Te-am cătat în mine,
Ci-n cele de afară;
Nici am voit, Iisuse,
Să port a Ta ocară.
Nu Te-am cătat, Iisuse,
Pe dumul suferinții,
Cum Te-au cătat pe Tine
În toată vremea Sfinții!
Și n-am știut, o, Doamne,
Că-n mine, numa-n mine,
Prin rugăciuni și lacrimi,
Te-aș fi găsit pe Tine.
Nu Te-am cătat, Iisuse,
În scârbe și în spini,
Așa cum Tu pe mine
Mă cauți și suspini!
Ci eu în toată viața,
Umblam adeseori,
Ca fără de durere
Să Te găsesc în flori!…
De-aceea plâng cu jale,
Căci nu Te-am mai găsit…
Și sunt străin pe lume
Și toți m-au izgonit.
Amar, amar, Iisuse,
Căci eu m-am rușinat,
De haina Ta săracă,
De trupu-Ți dezbrăcat!
De fața Ta smerită,
De pașii Tăi desculți,
Cu care, o Stăpâne,
Cătai pe cei mai mulți!
Căci Tu în toată pildă
De mântuire-ai dat,
De-aceea plâng, Iisuse,
Că Ție n-am urmat.
Ci eu cu haine scumpe
Și cu-ncălțări prea bune,
Mergeam râzând, Iisuse,
Mergeam la rugăciune…
Apoi cu nerăbdare
Mă întorceam acasă…
Și Tu-mi băteai la poartă,
Iar eu stăteam la masă!
De-aceea, o, Stăpâne,
Mă bați pentru păcate,
Și mă trimiți în lume…
Că-n toate ai dreptate.
Iar dacă-Ți este milă
De mine, cel străin,
Primește-mi, o, Iisuse,
Acest amar suspin.
Și fă să treacă, Doamne,
Acest adânc pahar,
Ce-mi stă acum în față
Că-mi este prea amar!
Dar fă cum știi, Stăpâne,
Că-mi este de folos…
Eu simt că port în mine
De-a pururi pe Hristos!
Și-ajută-mi ca-n tot locul
Mereu să Te slăvesc,
Căci una vreau, Stăpâne,
Ca să mă mântuiesc.
Ascultă-mă, Iisuse,
Arată-mi voia Ta
Și-n cursele satanei
Să cad nu mă lăsa.
Adesea-am plâns cu lacrimi
Și Te-am rugat fierbinte,
Să mă mai lași o clipă
În Casa Ta, Părinte!
Ca să mai plâng o vreme
Și să mă pocăiesc;
Să mă gătesc de moarte
Și Ție să-Ți slujesc…
Dar n-am putut, Iisuse,
Cu multele-mi păcate,
Să te întorc spre milă
Din Sfânta Ta dreptate.
De-aceea, Doamne, Doamne,
Mă las în voia Ta.
De mă trimiți în lume,
Acolo voi pleca!
De mă trimiți la moarte,
Acolo mă voi duce…
Căci știu de-acum, Iisuse,
Că am de dus o cruce!
De vrei ca-n suferință
De-acuma să trăiesc,
Ajută-mă, Iisuse,
Oriunde să-ți slujesc.
De vrei ca-n lume singur
Să pătimesc o vreme,
O, Doamne, fii cu mine,
Că duhul meu se teme!
Mă tem, mă tem, Iisuse,
Mai mult mă tem de mine…
Ca în vâltoarea lumii,
Să nu Te pierd pe Tine!
Mă tem ca nu vreodată
Să-mi uit făgăduința,
Sau, Doamne, să nu fie…
Să-mi pierd chiar și credința!
Mă tem, oricum… Iisuse,
Că lumea asta mare,
Mă va-nșela pe mine,
Oricât aș fi de tare!
O, Doamne, să nu fie,
Să cad în mâna ei…
Să mor aici mai bine,
Între părinții mei!
Cu ochii grei de lacrimi,
Îți mai sărut o dată
Icoana Ta, Iisuse,
Cu spini încununată…
Ascultă-mă, Iisuse,
Ajută-mă, Iisuse,
Ajută-mă acum…
Și îndreptează-mi pașii,
Căci plec de-acum la drum…
Și nu știu-n care parte,
Stăpânul meu, să plec…
În oameni n-am nădejde,
Căci toți pe-alături trec!
Aicea, o, Iisuse,
Am fost ca pe Tabor,
De-acum mă duc în lume,
Acolo, poate mor…
Cu mine n-am pe nimeni,
Căci toți m-au părăsit;
Și cunoscuți și rude,
Cu toți m-au izgonit!…
Te am numai pe Tine,
O, Bunule Păstor!
Cu Tine pe Golgota,
Ajută-mi ca să mor!
Sursa: Arhimandrit Ioanichie Bălan, Versuri Duhovnicești.
