Rugăciunea pentru cei adormiți

La sfârșitul vieții fiecărui om, are loc o judecată particulară, o judecată diferită de Judecata de Apoi, care va avea loc la sfârșitul lumii. Biserica noastră ne învață că, prin rugăciune și milostenie, cei vii pot mijloci pentru cei adormiți.

Sectarii spun că este exclus ca cei vii să intervină pentru cei morți, știut fiind că Dumnezeu va judeca pe fiecare după faptele lui. O judecată pe baza intervenției celor vii nu ar fi dreaptă.

Într-adevăr, „Dumnezeu răsplătește fiecăruia după faptele lui” (Psalmi 61, 11), însă Sfântul Apostol Pavel îndeamnă: „Mărturisiți-vă unul altuia păcatele ca să vă vindecați, că mult poate rugăciune stpruitoare a dreptului” (Iacov 5, 16). Deci dacă folosesc rugăciunile pentru cei vii, de ce nu folosesc și pentru cei adormiți?

În Vechiul Testament vedem că se aducea jertfă pentru soldați căzuți în luptă: „Drept aceea, sfânt și cuvios gând a fost că au făcut curățire pentru cei morți, ca să se slobozească de păcate” (II Macabei 12, 44); „Că de n-ar fi avut nădejde că vor învia cei care mai înainte au căzut, deșert și de râs lucru ar fi a  se ruga pentru cei morți” (II Macabei 12, 44). Tot din Sfânta Scriptură primim următorul îndemn: „Dărnicia ta să atingă pe toți cei în viață și chiar morților fă-le parte din dărnicia ta” (Isus Sirah 7, 33).

Biserica a făcut pomenirea celor adormiți încă de pe vremea sfinților Apostoli, după cum arată Sfântul Ioan Gură de Aur: „Nu degeaba au rânduit apostolii să se facă pomeniri pentru cei adormiți. Știau că mult le folosește, multă binefacere aduce celor adormiți”. Rugăciunea pentru cei adormiți se întemeiază pe legătura de iubire între cei rămași în viață și cei adormiți; Biserica ortodoxă ne învață că cei adormiți care sunt în rai, se roagă pentru noi, iar noi cei vii, ne rugăm pentru adormiții care sunt în iad și, astfel, rămânem uniți, iubindu-ne unul pe altul dincolo de moarte.

Sursa: Pr. Bogdan Frăsilă, Să ne apărăm credința.