Valoarea și puterea „Rugăciunii lui Iisus”

Rugăciunea „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieștemă pe mine păcătosul” are două părți, care sunt două mărturisiri:

      – mărturisirea de credință – recunoașterea dumnezeirii lui Hristos;

      – mărturisirea păcatelor – recunoașterea păcătoșeniei noastre.

Din aceste două mărturisiri izvorăște, aproape firesc, rugăciunea propriuzisă (a treia parte):

      – rugăciunea pentru mântuirea noastră: „miluiește-mă”.

Mărturisirea credinței în Hristos este legată de mărturisirea neputinței noastre de a fi mântuiți doar prin puterea noastră. Aceasta spune totul. Astfel, „Rugăciunea lui Iisus” exprimă și sintetizează, în câteva cuvinte, toată învățătura Bisericii noastre Ortodoxe. Prin „Rugăciunea lui Iisus” noi atingem această îndoită cunoaștere: a sfințeniei și puterii lui Dumnezeu și a păcătoșeniei și neputinței noastre.

Sfântul Maxim Mărturisitorul arată că patima mândriei constă în a nu lua în considerare două lucruri: puterea Dumnezeiască și neputința noastră. Și această nesocotință dă naștere unei „minți dezordonate”. Prin urmare, omul cel mândru este omul nesocotinței, în timp ce omul smerit este omul îndoitei cunoașteri, care își recunoaște propria slăbiciune și puterea lui Hristos.

Așadar, prin „Rugăciunea lui Iisus” noi cunoaștem și mărturisim puterea lui Hristos (Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu), ca și propria noastră slăbiciune (miluiește-mă pe mine, păcătosul). Atingem, în acest fel, starea binecuvântată a smereniei, iar unde este smerenie este și harul lui Hristos și acest har este Împărăția Cerurilor.

Orbii au rostit cuvintele „Iisuse, Fiul lui David, ai milă de noi” (Matei 20, 20) și vederea le-a fost redată. Leproșii au spus la fel și s-au vindecat de lepră (Luca 4, 17).

Sursa: Ierod. Cleopa Paraschiv, Arhim. Mina Dobzeu, Rugăciunea lui Iisus, Unirea minții cu inima și a omului cu Dumnezeu, Editura Agaton, Făgăraș, 2002.