Să ne ridicăm atunci cînd cădem

   Un duhovnic trebuia odată să ţină o predică într-un penitenciar. Zile întregi s-a tot frământat, căci nu ştia despre ce să le vorbească puşcăriaşilor pentru a le mişca inimile. În sfârşit, sosi ziua şi, cum intră în sală, care era foarte friguroasă, observă feţe ironice. În timp ce urca la amvon, se ruga în taină spre a-l lumina Duhul Sfânt. La penultima treaptă, preotul se împiedică şi se rostogoli. Auditoriul izbucni în hohote de râs. Pe moment, preotul simţi o mare durere şi ruşine. Totuşi sări deodată în picioare şi, şchiopătând, urcă din nou vioi treptele. Adresându-se celor din faţa sa, le spuse cu zâmbetul pe buze: „Dragii mei, tocmai pentru asta am venit la voi. Voiam să vă arăt că putem să ne ridicăm atunci când cădem!”.