Adevărata bucurie

Bucuraţi-vă pururea întru Domnul! 

şi iarăşi vă spun: Bucuraţi-vă! (Filipeni 4,4)

   Cuvântul lui Dumnezeu insistă pe ideea că bucuria trebuie să predomine în viaţa creştinului. Hristos ne-a urat: „Bucuria voastră să fie deplină!” (Ioan 15,11)

    Apostolul Pavel îi convinge pe credincioşi că trebuie să se bucure pururea şi aşează bucuria printre roadele Duhului Sfînt. Bucuria duhovnicească a creştinului nu este o veselie exuberantă; poţi fi bucuros chiar şi atunci cînd suferi. Este o bucurie lăuntrică, înaltă, care provine dintr-un izvor duhovnicesc inaccesibil lumii exterioare.

   Nu toţi au acest izvor. De cele mai multe ori dispoziţia oamenilor este schimbătoare, în funcţie de situaţie, poate oscila în sus sau în jos, întocmai ca mercurul termometrului. Trebuie să tindem către dobîndirea unei bucurii lăuntrice, care să nu depindă de condiţiile exterioare. Unul dintre mijloacele prin care poate fi obţinută este supunearea necondiţionată faţă de voinţa lui Dumnezeu; o alta, slujirea aproapelui. Numai învăţînd deplina uitare de sine şi slujirea aproapelui, sufletul nostru va cunoaşte adevărata bucurie. Fiecare nevoinţă de iubire şi de jertfire de sine sporeşte acestă bucurie, ne face să înţelegem care este adevăratul scop al vieţii.

„Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu: 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului”