Duminica Sfinților Strămoși după trup ai Domnului

Dreptmăritori creștini, Iisus Hristos Mîntuitorul lumii ne cheamă pe toți la Cina Sa cea mare. Ne cheamă la ospățul credinței adevarate. Să nu ne împotrivim nici unul, nici să părăsească cineva Biserica Ortodoxă, mama noastră care ne hrănește din învățătura dreptei credințe, și să meargă la cina sectelor care se înmulțesc mereu și înșală pe mulți.

Ne cheamă Hristos la ospățul pocăinței, la masa mîntuirii. Să nu amânăm pocăința, rugăciunea, milostenia, Sfînta Împărtășanie, grija pentru suflet, că în ceasul în care nu gândim, Fiul Omului va veni!

Ne cheamă Iisus Hristos la ospățul Sfintei Liturghii. În fiecare sărbătoare auzim clopotele bisericilor și preoții satelor care ne cheamă la cina cea mare a Sfintei Liturghii. Oare de ce nu venim măcar duminica și la marile Sărbători cu toții la biserică?

De ce punem motive ca „ne-am cumpărat țarine“, adică griji pământești, că „ne-am cumpărat cinci perechi de boi“, adică ne-am robit de patimi cele cinci simțiri, și că „ne-am luat femeie“, adică ne-am dedat la beții și desfrănări, mai ales duminica și de aceea nu putem veni la ospățul Sfintei Liturghii în sărbători, să ospătăm împreună cu Mântuitorul Hristos, cu Maica Domnului și cu toti sfinții din cer? Hristos din cer se jertfește pe Sfînta Masă, sfinții și îngerii din cer cântă cu noi în biserică, Mîntuitorul ospătează cu noi și ne hrănește cu scumpul Său Trup și Sânge, iar cei mai mulți dintre fiii Bisericii noastre stau acasă, se duc la beții, merg la petreceri imorale, la tot felul de păcate și ospătează cu necredincioșii, cu bețivii, cu sectanții și cu slugile întunericului?

Ajunge o săptămînă de lucru, de osteneală pentru trup. Să participăm o zi pe săptămînă, duminica, în Biserica Domnului la Sfînta Liturghie. Destul ne ostenim pentru trup, să ne ostenim acum și pentru suflet, ca în curând vom pleca la marea judecată să dăm socoteală de toate. Oare nu tocmai duminica se fac cele mai multe păcate, petreceri, nunți, beții, certuri și desfrănări?

„Pocăiește-te, omule, ca să întâmpini pe Mirele sufletelor noastre, cu candela milosteniei și a toată fapta bună aprinsă, ca să nu te găsească asemenea fecioarelor celor fără de minte, care au rămas afară de cămara Mirelui Ceresc“.

O, frații mei, dacă ne-am trezi pînă mai avem vreme să auzim glasul acestei trâmbițe, adică al mustrării conștiinței noastre și dacă acest glas al lui Dumnezeu care ne cheamă la pocăință și la părăsirea păcatelor, nu l-am trece cu vederea, ce mare fericire am avea și în veacul de acum și în cel viitor!

Acest glas al lui Dumnezeu este conștiința noastră, este trâmbița cea tainică și sfîntă care călătorește cu noi în viața de aici, și pururea ne cheamă din lăuntru spre a ne trezi și a ne pocăi. Amin.

Sursa: Părintele Ilie Cleopa: „Predici la duminici și sărbători“