ACTUALITATEA VIEŢII CREŞTINE ÎN MOLDOVA

Anul trecut, a fost  unul deosebit de important pentru Mitropolia Chişinăului şi a întregii Moldovei, deoarece am celebrat două sute de ani de la întemeierea Eparhiei de Chişinău de către una dintre cele mai impozante personalităţi ale Bisericii noastre – Mitropolitul Gavriil Bănulescu – Bodoni.

  Cu această ocazie, încă de la începutul anului  ne-am implicat cu seriozitateîn diverse activităţi tematice. Pe parcursul întregului an , activitatea Mitropoliei s-a desfăşurat sub multiple aspect: administrative-pastoral,cultural-misionar şi social-filantropic,cu mult dinamism, menit să împlinească rolul Bisericii în societatea de azi.

   Nu se poate vorbi despre o cultură şi o civilizaţie fără să se ţină cont de creştinism în formarea şi dezvoltarea acestei civilizaţii. Biserica pe tot parcursul existenţei sale a fost şi rămîne a fi o instituţie importantă în toate sferele vieţii sociale.

   În cadrul imperiului Bizantin, Biserica era considerată factor de stabilitate, iar în Occidentul Europei, în primele secole după căderea imperiului Roman de Apus, era cea care dădea tonul organizării noilor state.

   În Evul Mediu, Biserica a fost considerată cea mai importantă şi mai activă instituţie dintr-un stat. Astfel  cei mai instruiţi oameni erau clericii, iar probemele de ordin politic şi educaţional erau influenţate de aceştia.

   Criza din Orient, declanşată în secolul XIV-lea,o dată cu cucerirea Constantinopolului de către turci la 1453, a făcut ca rolul Bisericii răsăritene să fie important din punct de vedere politic doar în ceea ce priveşte statele ce aveau un oarecare statut de suveranitate faţă de turci. În aceste ţări a rămas „instituţie de primă clasă”, iar în tările în care nu era posibilă o astfel de realitate, Biserica a rămas garant al păstrării identităţiinaţionale şi să-şi joace rolul fundamental pe plan social.

   Este bine cunoscut faptul ca la 1812 teritoriul între Prut şi Nistru a fost inclus în componenţa Imperiului Rus, iar o dată cu aceasta a venit şi ordinul Împăratului rus Alexandru I către Mitropolitul Gavriil Bănulescu – Bodoni despre „întocmirea unui plan privind organizarea noii eparhii de după Nistru”. Proiectul a fost elaborat şi trimis Sfîntului Sinod din Sankt Petersburg cu Protoiereul Petru Kuniţki, care în caz de necesitate, urma să aducă explicaţii în caz de nedumeriri.

Sfîntul Sinod a precăutat dosarul la 4 noiembrie 1812, după ce a fost cercetat amănunţit, a fost înnaintat Împăratului Alexandru I, care l-a aprobat la 21 august 1813. Noul regulament a fost publicat şi trimis cîte un exemplar membrilor Sinodului, biroului sinodal de la Moscova, arhiereilor eparhioţi şi 100 de exemplare la Chişinău pentru noua eparhie.

   Prin ordinul 3220 din 25 septembrie 1813, Sfîntul Sinod se va adresa pentru prima dată către ierarhul Gavriil cu titulatura”Mmbrului Sinodal şi Exarh Prea Sfinţitului Gavriil Mitropolitul Chişinăului şi Hotinului”, în componenţa sa întrînd părţi din eparhiile Proilaviei, Huşilor, Iaşilorşi Rădăuţilor, care pînă atunci depindeau de Mitropolia Moldovei, la care s-au mai adăugat şi bisericile dintre Nistru şi Bug, cuprinzînd 812 biserici.

 La 30 martie 1821, la 75-lea an de viaţă, Mitropolitul Gavriil Bănulescu – Bodoni, a trecut la Domnul, fiind înmormîntat la Mănăstirea Căpriana la 1 aprilie 1821.

Şirul de evenimente a culminat cu vizita Preafericitului Patriarh Kiril în Moldova la 7-9 septembrie  şi participarea Preafericirii Sale la manifestările dedicate acestei date atît de importante pentru noi şi vizita Întîistătătorului Bisericii Ortodoxe Ruse la mormîntul Mitropolitul Gavriil Bănulescu – Bodoni de la mănăstirea Căpriana.

Avînd în vedere importanţa mişcării de renaştere naţionala de la sfîrşitul anilor 80 şi începutul anilor 90, ai secolului trecut, Biserica nu putea rămîne indiferentă faţă de schimbările acelei perioade şi să nu se alăture poporului în procesul de dobîndire a unor drepturi morale legitime.

   În vara anului 1989sunt mobilizaţi clerul şi poporul pentru revitaliyarea vieţii bisericeşti din republică. Această perioadă a fost marcată de o serie de frămîntări şi provocări de ordin politic, al căror unic scop era destabilizarea situaţiei. Tot o dată se simţea lipsa actuală de fonduri necesare pentru reconstrucţia unui mare număr de lăcaşe de cult, mai ales cele care prezentau valoare de patrimoniu (Căpriana, Curchi, Hîncu, Hîrbovăţ,Catedrala Mitropolitană „Naşterea Domnului”)etc.

   Pe lîngă lucrările de reconstrucţie şi renovare, mai era o problemă strîngentă şi anume lipsa unei şcoli teologice autohtone. Imediat după proclamarea independenţii Republicii Moldova la 27 august 1991, în septembrie aceluiaş an este deschisă Facultatea de Teologie Ortodoxă pe lîngă Universitatea de Stat din Moldova. Această instituţie de învăţămînt superior cerea şi înfiinţarea unui centru editorial care să asigure Facultatea cu materiale didactice, astfel în scurt timp este deschisă editura de la Orhei. Au mai fost înfiinţate Şcoala de cîntăreţ de la Chiştelniţa, Seminarul Teologic de la Noul-Neamţ,seminarele teologice Liceale de la Suruceni şi Hagimus, Şcoala teologhică de la Edineţ etc.

   Astăzi Biserica Ortodoxă din Moldova, este împărţită în şase eparhii:

1. Eparhia Chişinăului, condusă de ÎPS Mitropolit Vladimir.
2. Eparhia de Tiraspol şi Dubăsari, condusă de PS episcop Sava.
3. Eparhia de Cahul şi Comrat, condusă de PS episcop Anatolie.
4. Eparhia  de Ungheni şi Nisporeni, condusă de PS episcop Petru.
5. Eparhia de Bălţi şi Făleşti, condusă de PS episcop Marchel .
6. Eparhia de Edineţ şi Marchel, condusă de PS episcop Nicodim.

   Mulţumim lui Dumnezeu toate activităţile realizate în folosul Bisericii şi tuturor celor care au sprijinit Mitropolia Chişinăului şi a întregii Moldove în lucrarea ei misionară.

ÎPS Vladimir

Mitropolit a Chişinăului şi a întregii Moldove

Rector al Academiei de Teologie Ortodoxă din Moldova