Arhimandritul Efrem, Starețul mănăstirii Vatoped

Sfînta și Marea mănăstire Vatopedi este situată la malul mării, pe latura de nord a peninsulei Athos, pe un platou însorit. E înconjurată de dealuri împădurite dar și de livezi. Mănăstirea impresionează prin arhitectura și comorile de artă creștine.

Mănăstirea este cea mai veche din Sfântul Munte; a fost construită în secolul al IV-lea și rectitorită în secolul al IX-lea de trei frați: Atanasie, Antonie și Nicolae, care și-au vândut averile în acest scop. Până și pardoseala de marmură a bisericii datează din vremea lor! Cu puțin timp în urmă, un pelerin care avea cancer la creier, s-a închinat în fața raclei ctitorilor, neștiind cine se află acolo. A simțit ceva în acel moment și ulterior a constatat că tumoarea i-a dispărut. Au fost aduse acum câțiva ani din Rusia, o parte din moaștele Sf. Maxim Grecul, care a fost acolo mărturisitor. Un preot din Peloponez, regiunea de proveniență a sfântului, a cerut o părticică din aceste sfinte moaște. Când au desprins părticica, toată mănăstirea, care e imensă, s-a umplut de bună mireasmă. Într-o chilie viețuiește Iosif Vatopedinul, care are 85 de ani. A fost ucenicul lui Gheron Iosif, care a adus o reînoire duhovnicească în Sfântul Munte. Scrisorile sale către ucenici, publicate în limba română, sub titlul „Mărturii din viața monahală” reprezintă o carte esențială și pentru mireni.

Dintre comorile duhovnicești ale mănăstirii, amintesc: Brâul Maicii Domnului, o parte din Sfânta Cruce, crucea Sfântului Constantin cel Mare, o parte din moaștele lui Gheron Iosif și mâna Sf. Apostol Andrei din care izvorăște mir.

La Sfânta și Marea mănăstire Vatopedi am ajuns chiar de hramul Sfinților Vatopedini. Privegherea a fost de la ora 20 la ora 4, iar de la ora 7 a fost Sf. Liturghie, urmată de agapă. Cântările erau atât de frumoase, parcă era o simfonie în armonii divine. Imnul Heruvimic a durat un sfert de oră! Cântările sunt mai lungi datorită iubirii călugărilor pentru Dumnezeu. Muzica psaltică îți înalță cu adevărat sufletul spre cer și îl odihnește în Domnul. De aceea nici nu simți cum trece timpul și regreți când s-a terminat slujba. (La unele mănăstiri părinții bătrâni sunt deja prezenți la miezul nopții în biserică, pentru a spune rugăciunea inimii, în așteptarea slujbei de noapte; în timpul slujbei de noapte e o perioadă de rugăciune care se face în șoaptă…).

Părintele stareț Efrem conduce mănăstirea de când aceasta a trecut la viața de obște. Binecuvântarea și ordinea se deslușesc peste tot. Aici se nevoiesc mai mulți tineri monahi români. Părintele stareț Efrem a vizitat de mai multe ori țara noatră. M-a primit, cu multă amabilitate, pe o terasă, de unde se putea admira Marea Egee.

Sursa: Părinți contemporani din Sfântul Munte Athos.