Ce numim noi Acatist?

Acatistele sunt rugăciuni prin care cerem mai ales mijlocirea Sfinţilor pe lîngă Dumnezeu, spre a ne ajuta sau a ne izbăvi la vreme de nevoie şi de necaz. Ele nu fac parte din rînduiala celor şapte Laude şi nici din celelalte slujbe ale sărbătorilor de peste an, ci se citesc la orice vreme, în afara ceasurilor de slujbă ale Bisericii, la cererea credincioşilor şi pentru feluritele lor nevoi. Se numesc acatiste, pentru că în timpul lor nu stăm jos, ci în picioare sau în genunchi în faţa icoanei sfîntului spre care ne îndreptăm rugăciunile noastre.

Acatistele sunt alcătuite din mai multe cîntări de laudă şi de rugăciune către Mîntuitorul nostru Iisus Hristos, Sfînta Fecioară sau alţi Sfinţi. Aceste cîntări poartă numele de conduce şi icoase. Fiecare icos se termină cu Bucură-te, mireasă, pururea fecioară (sau Bucură-te, sfinte… etc) şi fiecare condac se termină cu Aliluia pe care îl repetă strana.

Cel mai vechi şi mai însemnat şi mai mult folosit dintre acatiste este Acatistul Maicii Domnului, sau al Bunei-Vestiri. A fost alcătuit de Patriarhul Serghie al Constantinopolului (+386). Se citeşte mai ales la Utrenia din Sîmbăta a cincea a Postului Mare. În timp mai apropiat s-au alcătuit, după modelul acatistelor vechi, acatiste pentru mai toţi sfinţii, care sunt patroni sau hramuri de biserici, ca de pildă: Acatistul Sfinţilor Ioachim şi Ana, Acatistul Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, Acatistul Sfintei Filofteia, Acatistul Sinţilor Trei Ierarhi, Acatistul Sfîntului Ierarh Nicolae, ş.a.