Crearea omului și libertatea
„Dumnezeu din început a făcut pe om și l-a lăsat în mâna sfatului său” (Ieșire 9, 17). „Pus-a înaintea ta foc și apă, și la care vei vrea, vei întinde mâna ta”; „Înaintea oamenilor este viața și moartea și oricare le va plăcea i se va da” (Ieșire 9, 17).
Răspunderea îi aparţine total omului, pentru că Dumnezeu a dat cunoştinţa binelui şi a răului precum şi libertatea de a alege. Libertatea este cel mai mare dar, şi mai sfânt, care i-a fost dat omului de Dumnezeu. Fără libertate, omul nu ar avea calitatea de om. Libertatea cu care este înzestrat – libera voinţă – îi dă omului dreptul să se considere stăpân. Stăpân al său şi al tuturor lucrurilor pe care Dumnezeu i le-a dat să le aibă şi să fie câmp de dezvoltare a tuturor capacităţilor de gândire, de creaţie şi de valoare. Acest mare dar, libertatea, îi dă omului dreptul să dispună singur de viaţa, de fericirea sau de nefericirea sa. Omul a primit de la Dumnezeu dreptul, dar şi puterea de a alege fericirea sau nefericirea, viaţa sau moartea. „Ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binele şi răul” (Deuteronom 30, 15). Când vorbim de libertate, ne referim nu numai la libertatea fizică, ci şi la cea spirituală, care este mult mai importantă decât cea exterioară. Libertatea interioară – spirituală şi morală – este sursa, temeiul, scutul libertăţii exterioare, materiale şi sociale.
Dumnezeu a dat prin creaţie omului libertatea spirituală, care are la bază libertatea morală, ceea ce înseamnă eliberarea omului de păcate şi fărădelegi, înseamnă lupta împotriva păcatelor care îl aruncă în robie şi îi aduc toate nenorocirile în viaţa personală şi socială. Putem vorbi de un om liber atunci când acesta are puterea de a fi responsabil, când este în afara păcatului, a prejudecăţilor, caută să plinească voia lui Dumnezeu, adică este în duhul lui Dumnezeu. „De veţi rămâne în cuvântul Meu, cu adevărat îmi sunteţi ucenici, şi veţi cunoaşte Adevărul, iar Adevărul vă va face liberi” (Ioan 8, 31-32). Dumnezeu a creat pe om conştient şi liber, tinzând spre bine şi lucrând binele, fiind în permanentă comuniune cu Creatorul său. Despre libertate, Sf. Vasile ne sgune: „Virtutea se săvârşeşte din libera alegere, nu din silă. Iar libera alegere atârnă de noi. Iar ceea ce atârnă de noi este libertatea”. Interpretând aceste cuvinte, părintele prof. Dumitru Stăniloaie afirmă că „baza întregii măreții a chipului dumnezeiesc al omului stă în libertatea lui. Păcătuind, omul a renunțat la libertate, nepierzând însă posibilitatea de a reveni asupra acestei renunțări”.
Ca să-l ferească de rău, din iubire, Dumnezeu a pus în om conştiinţa morală, care nu este altceva decât glasul lui Dumnezeu în sufletul nostru. Ea este asemenea unui înger păzitor care ne sfătuieşte şi ne povăţuieşte în săvârşirea faptelor bune sau ne opreşte atunci când faptele noastre calcă legea morală. Iar când nu ascultăm de glasul ei, ne mustră cu asprime, uneori până la moarte. Libertatea nu are nimic în comun cu libertinajul. A fi liber nu înseamnă a fi o jucărie mecanică în faţa dorinţelor josnice, a patimilor care duc pe om spre cădere. Dumnezeu i-a dat raţiune şi l-a pus să o folosească aşa cum trebuie. Hotărăşte-te să alegi binele şi nu răul. Adevărul e mereu prezent. „Pus-am înaintea voastră binecuvântarea şi blestemul” (Deuteronomul 11, 27), „viaţa şi moartea, binele şi răul, calea vieţii şi calea morţii” (Deuteronomul 21, 8), „foc şi apă şi la oricare vei vrea, întinde mâna”.
Ce rezultă de aici? Că deşi suntem liberi, Dumnezeu ne cheamă, ne inspiră şi ne ajută să facem binele, atât cât ne este dat. Odată cu venirea Domnului Iisus Hristos, omul creştin se bucură de libertatea dăruită lui la creaţie, libertatea spirituală, care îl face să gândească, să trăiască după voia lui Dumnezeu. Tot această libertate i-a adus rangul şi libertatea de persoană, adică puterea conştiinţei şi a unei stări morale şi duhovniceşti (spirituale), care îl integrează în istoria mântuirii şi a lumii ca fiu al lui Dumnezeu şi frate al lui Iisus Hristos şi al tuturor oamenilor. De aceea Sf. Apostol Pavel ne îndeamnă, zicând: „Staţi deci tari în libertatea cu care Hristos ne-a făcut liberi şi nu vă prindeţi iarăşi în jugul robiei păcatelor” (Galateni 5, 1).
Sursa: Pr. Ion Cârciuleanu, Divinitate, Societate, Om.
