Cultul Maicii Domnului

Sectarii refuză cultul Maicii Domnului.

Ortodocșii consideră că dintre toți sfinții, cea mai înaltă cinstire i se cuvine Sfintei Fecioare Maria. Cinstirea pe care Biserica o dă Sfintei Fecioare se numește supravenerare sau preacinstire, pentru că ea s-a învrednicit să fie aleasă de Dumnezeu spre a fi Maica Fiului Său.

Temeiurile cinstirii Maicii Domnului sunt următoarele:

După căderea în păcat a protopărinţilor noştri, Dumnezeu i-a încunoştinţat că mântuirea va veni prin femeie: „Duşmănie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei, aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul”(Facere 3, 15). Precum păcatul a venit prin Eva, mântuirea avea să răsară prin Fecioara Maria. Isaia profeţeşte: „Iată Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu…” (Isaia 7, 14).

Sfintei Fecioare i s-a acordat cinstire şi preţuire deosebită de diferite persoane: Dumnezeu a preţuit-o, alegându-o să nască pe Fiul Său; îngerul Gavriil, i s-a închinat cu cuvintele „Bucură-te cea plină de dar, Domnul este cu tine…” (Luca 1, 28-29); Elisabeta, mama Sf. Ioan Botezătorul, i-a adresat cuvintele „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău” (Luca 1. 40-43). Oamenii din mulţimile care ascultau cuvintele lui Iisus o fericeau zicând: „Fericit este pântecele care Te-a purtat şi fericiţi sunt sânii la care ai supt!” (Luca 11, 27-28). Ea însăşi i-a mărturisit Elisabetei „Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui” (Luca 1, 48-49).

Chiar numele ei de „Maria”, înseamnă doamnă, stăpână, cea aleasă. Așa a văzut-o dinainte proorocul David, care zice: „Șezut-a împără­teasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită și prea înfrumusețată” (Psalmul 44, 11).

Mântuitorul Hristos, ca Fiu al ei, tot timpul i-a fost supus: „Şi a venit în Nazaret şi le era supus” (Luca 2, 51).

Sectarii spun că Hristos o numeşte pe Maica Domnului „femeie”, în chip dispreţuitor, la nunta din Cana Galileei: „Ce este Mie şi ţie, femeie?” (Ioan 2, 4), însă Iisus nu şi-a dispreţuit niciodată mama, ci a avut grijă de ea, chiar când era pe cruce în suferinţă, o încredinţează Sfântului Ioan Evanghelistul (Ioan 19, 26-27).

De asemenea, deoarece Iisus o numeşte „femeie”, sectarii spun că nu e fecioară. Biserica ortodoxă, însă, afirmă că Maica Domnului a fost fecioară înainte de naştere, în timpul naşterii şi a rămas fecioară şi după naştere, pe temeiul profeţiei: „Poarta aceasta va fi închisă, nu se va deschide şi nici un om nu va intra pe ea, căci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va fi închisă. (Iezechiel 4, 2)

Sectarii spun, de asemenea, că Maica Domnului a mai avut copii folosind textul de la Matei 13, 55-56: „ Au nu este Acesta [Iisus], fiul teslarului? Au nu se numeşte mama lui Maria şi fraţii lui Iacov şi Iosif şi Simon şi Iuda? Şi surorile lui au nu sunt toate la noi?”. La evrei însă, numirea de frate şi soră se foloseşte şi pentru cea de veri. Apoi, în Sfânta Scriptură se vorbeşte despre „mama lui Iacov, ruda Domnului şi a lui Iosif” fiind numită „cealaltă Marie” (Matei 28, 1), deci nu e vorba de Sfânta Fecioară Maria.

Sectarii consideră că sensul cuvintelor „Şi n-a cunoscut-o pe ea, pană ce a născut pe fiul ei cel dintâi născut” (Matei 1, 24) face referire la faptul că Maica Domnului a mai avut copii. Expresia până ce indică doar punctul fix pe care scriitorul vrea să-l determine, având sensul că n-a cunoscut-o deloc până la naşterea lui Iisus, dar nu determină nimic cu privire la ceea ce se petrece după aceea. Această expresie este folosită şi în alte contexte din Sf. Scriptură, făcând referire la un punct fix, fără a preciza ce se întâmplă după aceea. Dacă în textul „Zis-a Domnul Domnului meu; Şezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Tale” ( Psalmul 109, 1), lucrurile ar sta astfel, atunci ar însemna că Domnul nu va mai sta de-a dreapta Tatălui şi nu va mai împărăţi după ce Dumnezeu îi va supune pe toţi vrăjmaşii. Ar fi un nonsens, ştiut fiind că Mântuitorul Hrisos va sta de-a dreapta Tatălui şi va împărăţi în veci.

Sursa: Pr. Bogdan Frîsilă, Să ne apărăm credința.