De ce merge creștinul la biserică?

Omul, creatură a lui Dumnezeu, are manifestări culturale, artistice, morale şi religioase, însuşiri ere­ditare, pe care le cultivă deopotrivă şi îşi face din ele o preocupare plăcută, care-i aduce progres şi împli­nire, care îi oferă satisfacţie şi îl înnobilează.

Una dintre manifestările lui religioase este mersul la biserică.

De ce mergem la biserică?

1. Pentru că suntem membri ai unei confesiuni de credinţă, ai Bisericii Ortodoxe, care are un statut întemeiat pe principiile de bază ce se desprind din izvoarele credinţei: Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradi­ţie, în care avem norme de credinţă care includ şi par­ticiparea la cultul divin în duminici şi sărbători, cum zice unul dintre psalmi: „Întru adunări te voi bine­cuvânta Doamne” (Psalmi 25, 12).
2. Domnul Iisus mergea la templu şi în sinagogi unde se citea din Lege, din Psalmi şi din Profeţi, din care învățau toți să cunoască Legea Domnului mântuitoare.
3. Mergem şi noi creştinii la biserică pentru că e poruncă bisericească: „Să ascultăm cu evlavie Sfânta Liturghie în fiecare Duminică şi sărbătoare”.
4. Mergem la biserică pentru a participa la ru­găciunile publice şi pentru a învăţa din Legea Dom­nului în care suntem botezaţi şi în care avem nă­dejdea mântuirii. Pentru că prin credinţă suntem mântuiţi, dar nu prin orice credinţă, ci prin credinţa ce ne învaţă Biserica Ortodoxă.
5. Mergem la biserică pentru a alcătui ceată duhovnicească şi să lăudăm pe Dumnezeu în adunări ca îngerii în ceruri, deoarece Dumnezeu ne-a primit şi pe noi, pământenii, ca şi noi să slujim Domnului cu frică şi cu cutremur.
6. Mergem la biserică în duminici şi sărbători pentru sfinţirea vieţii noastre prin Sfintele Taine. Biserica este locul unde se oficiază în special Sfânta Liturghie, care este jertfa de taină cu valoare infinită, ce însoţeşte şi înlesneşte rugile noastre. Domnul fericeşte pe cei ce iubesc casa Domnului. „Fericiţi sunt cei ce locuiesc în casa Ta, în vecii vecilor Te vor lăuda.” (Psalmi 83, 5).
7. Mersul la biserică are și implicații sociale positive. „De ce vom face gesturile hieratice ale religiei în care întâmplător ne-am născut? Pentru că, deși individuale, au intenționalitate social, sunt gesturi colective exprimate individual. Şi de ce sunt izbă­vitoare? Pentru că dau omului conştiinţa valorii sale proprii, subsumându-o fluxului istoric. Şi sunt absolut necesare fiindcă sunt modul exterior prin care ne afir­măm bunele relaţii cu Dumnezeu, Dumnezeu fiind personificarea părţii superioare a fiinţei noastre, şi a elitei sociale. Gesturile hieratice exprimă aşadar ce este mai presus de brâu în noi, sunt izvor de ono­rabilitate. La templu cu noi. Şi nu discret, nu modest; ostentativ!”

Sursa: Arhim. MINA DOBZEU, „RUGĂCIUNEA INIMII PENTRU TOȚI”.