Pace şi iubire între persoane

Iubirea trebuie să se arate prin acte de respect, bunăvoinţă şi împrumut reciproc de bunuri. Faţă de cel lipsit: ajutor de bunuri spirituale sau materiale, ca ţie să nu-ţi prisosească, iar lui să nu-i lipsească. Trebuie aplicată legea milei, fără să aştepţi să ţi se restituie. Astfel, orfanului de ambii părinţi să-i fii tată şi mamă. Bătrânului neputincios şi bolnav de orice vârstă să-i fii îngrijitor. Familiei nevoiaşe şi văduvei să-i fii sprijinitor.

Omului în necaz să-i fii mângâietor. Celui asuprit şi nedreptăţit, să-i fa apărător, celui slab -ocrotitor. Către cel insuportabil – răbdător, către cel ce ţi-a greşit – iertător, către cel leneş şi păcătos – sfătuitor, către învrăjbiţi -împăciutor.

Faţă de vrăjmaşi să nu foloseşti violenţa ce uzează de inteligenţă, iar porunca dumnezeiască spune: „Să iubiţi pe vrăjmaşii voştri!” (Matei 5, 44-45). Insă un lucru mai dificil în societate este că oamenii nu întotdeauna întâmplător au vrăjmaşi sau au o concepţie greşită despre cine-i vrăjmaşul. Omul este vrăjmaş semenului său atunci când din ură nedreaptă sau invidie, din scopul de acumulare de bunuri prin jaf, în scopul de a obţine posturi sau dregătorii înalte, prigoneşte, calomniază sau chiar atentează la viaţa aproapelui său. Nu este vrăjmaş omul care-şi apără bunul nume, îşi apără liberta­tea, îşi apără dreptul la bunurile spirituale şi materiale, îşi apără viaţa.

Sursa: Arhimandrit MINA DOBZEU, PENTRU O BISERICĂ DINAMICĂ, Editura AXA, Botoşani, 2005