Pentru asemănarea cu Hristos

Cu adevărat petrecerea în Hristos, acela nu poate să nu facă întru totul așa precum făcea însuși Hristos. Cel ce cu adevărat iubește pe Hristos, acela cu adevărat va păzi poruncile Lui, căci e cu neputință ca, iubind pe Hristos, să nu iubești poruncile Lui în care se exprimă duhul lui Hristos.

Hristos este Lumina cea adevărată (Ioan 1, 9), și Cel ce a văzut această Lumină și petrece în ea, în chip firesc se va asemăna și în manifestările sale cu Hristos. Dar în ce anume se exprimă asemănarea? Mai ales în faptul că el va purta asupra sa greutățile fraților săi, adică pe sine se va socoti vinovat de răul care are loc și, crescând treptat în această conștiință, va primi toată moartea de bunăvoie, fără măcar a se uita de unde vine ea și de ce fel este. Dacă cineva îl va omorî, inima lui nu va înclina să își învinuiască ucigașul; dacă o boală îl va prăpădi, el nu își va pierde pacea sufletească; dacă va fi supus atacurilor drăcești, el nu se va înfricoșa de ei, și nu își va pierde umilința. Aceasta și este a-și urî sufletul său (Luca 14, 26).

Sursa: Arhimandritul Sofronie, Nașterea întru Împărăția cea neclătită.