„Pentru că M-ați văzut, ați crezut? Ferciți cei ce n-au văzut și au crezut!”

Hristos a Înviat! Și fiecare dintre frățiile voastre, cititorilor, ați răspuns: „Adevărat a Înviat!” Ne-a fost dat să ne regăsim în Sfânta Biserică în a doua Duminică după Paști, numită și Duminica Tomei.

Să ne oprim la cuvintele cuprinse în Evanghelia de la Ioan: „Când s-a făcut seară în ziua aceea, întâia după sâmbătă, iar ușile erau încuiate acolo unde erau ucenicii, de frica iudeilor, Iisus a venit, a stat în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă.” Și spunând aceasta, le-a arătat mâinile și coasta. Ucenicii s-au bucurat când l-au văzut pe Domnul. Le-a zis iarăși: „Pace vouă! Așa cum M-a trimis pe Mine Tatăl, și Eu vă trimit pe voi.” Și spunând acestea, a suflat peste ei și le-a zis: „Luați Duh Sfânt! Cei cărora le veți ierta păcatele, vor fi iertate, iar cei cărora le veți ține, vor fi ținute.” Dar Toma, zis și Geamănul, unul dintre cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Iisus. Așadar, ceilalți ucenici i-au spus: „L-am văzut pe Domnul!” Însă el le-a spus: „Dacă nu voi vedea urma cuielor în mâinile Lui și nu-mi voi pune mâna în coasta Lui, nu voi crede!” După opt zile ucenicii Lui erau iarăși înăuntru, iar Toma era împreună cu ei. Iisus a venit, deși ușile erau încuiate, a stat în mijloc și a zis: „Pace Vouă!” Apoi i-a zis lui Toma: „Adu-ți degetul aici și vezi-Mi mâinile și adu-ți mâna și pune-o în coasta Mea și nu fi necredincios, ci credincios.” Toma I-a răspuns și a zis: „Domnul Meu și Dumnezeul Meu!” Iisus i-a spus: „Ai crezut pentru că M-ai văzut. Fericiți cei care nu au văzut și au crezut!” Și alte minuni a făcut Iisus înaintea ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta. Iar acestea s-au scris ca să credeți că Iisus este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, și, crezând, să aveți viață în Numele Lui.”

Iată, așadar, pilda aceasta a unui om, pe care poporul s-a obișnuit să-l numească „necredinciosul”, ne aduce înainte ochilor o întâmplare minunată, care se leagă de fapt, cu seara Învierii, a Duminicii Învierii.

Să rămânem însă la prima parte a Evangheliei unde găsim răspunsuri la două taine mari: răspunsul la pururea feciaora Maicii Domnului și răspunsul la taina Spovedaniei. Iată că acest „Pace vouă!” – dar după ce Mântuitorul intră prin ușile încuiate – ne arată că acolo unde Domnul voiește, biruiește rânduiala firii, și că nimic materialnic nu poate sta înaintea intrării și ieșirii Domnului din Biserica Sa. Ori, Biserica slavei lui Dumnezeu și-a aflat mai întîi sălaș în Maica Domnului.

Cea de-a doua taină este aceea a Spovedaniei. Iată ce spune Mântuitorul: „Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit și Eu pe voi”. Și zicând acestea a suflat asupra lor și le-a zis: „Luați Duh Sfânt, cărora veți ierta păcatele, le vor fi iertate și cărora le veți ține, vor fi ținute”.

Cea de-a doua parte a Evangheliei, însă, ne arată și ne descoperă înaintea ochilor noștri alte câteva taine legate de Biserică. Iată! Toma se întoarce de acolo de unde va fi fost plecat și răspunde strigătului de bucurie al ucenicilor, zicând: „Am văzut pe Domnul.” Până și Domnul îi zice Toma necredinciosul, dar poporul chiar exagerază spunând aceasta, pentru că în cele din urmă Toma este modelul credinței noastre în Hristos. Prea ades ne lăsăm furați să credem că a crede înseamnă a nu cerceta. Chiar spuneau unii că Bisericii îi aparține acel dicton celebru: „Crede și nu cerceta”. Dar acest „Crede!” cere întotdeauna să cercetezi ceea ce crezi, să ai un fel de foarte bună atenție îndreptată spre diferențierea duhurilor care se îndreaptă către tine…

Niciodată Dumnezeu nu va putea fi cuprins într-o singură carte. Niciodată Dumnezeu nu va fi cuprins în vreo minte omenească la maximum. De aceea, îngăduit ne este nouă ca, pe lângă Sfânta Scriptură, să folosim Sfinții Părinți și tot ceea ce Biserica ne Învață, pentru a ne putea îndrepta spre strigătul acesta al lui Toma: „Domnul meu și Dumnezeul meu!”.

Sursa: Pr. conf. univ. dr. Constantin Necula, DUMINICI ÎN DAR, Predici și gânduri.