Postul şi semnificaţia lui în Ortodoxie şi alte religii

Luni, la data de 17 martie 2014, a avut loc Seminarul studenţesc în cadrul Academiei de Teologie Ortodoxă din Moldova fiind abordată tema: „Postul și semnificaţia lui în Ortodoxie şi alte religii ale lumii„. Au raportat Diana Bocancea anul II, Cocier Alexandru anul III, Alexei Spelciuc anul III, Radu Bivol anul I şi Botnarescu Andrei anul II.

Precum bine se ştie, postul este reţinerea totala sau partiala de la anumite alimente si bauturi, pe un timp mai lung sau mai scurt, în scop religios-moral. Aceasta retinere de la mancari si bauturi trebuie insa insotita si de retinerea de la ganduri, pofte, patimi si fapte rele, ceea ce inseamna ca postul trupesc trebuie sa fie insotit de post sufletesc. Postul este de origine si instituire divina, de aceea il gasim practicat din vremuri stravechi, intalnindu-l aproape in toate religiile si la toate popoarele. Dupa unii Sfinti Parinti ca: Vaisile cel Mare, Ioan Gura de Aur si altii, el isi are originea in rai, prin interzicerea data de Dumnezeu protoparintilor nostri de a manca din pomul oprit.

Postul, ca practică rituală, este prezent în toate marile religii ale lumii. Mai aspru sau mai permisiv, de durată mai scurtă sau mai lungă, cu caracter expiator, de cerere ori de mulţumire, acesta este prezent din Europa până în cele mai îndepărtate colţuri ale Extremului Orient, vădind conştiinţa păcătoşeniei, nevoia purificării şi vocaţia renunţării prezente în omul dintotdeauna şi din tot locul.

Ca mijloc de purificare de patimi şi desăvârşire morală, postul este prezent în toate marile religii. Dacă este să ne oprim numai asupra câtorva dintre acestea, precum islamul, hinduismul, budismul şi jainismul, putem observa că, deşi există diferenţe majore în ceea ce priveşte modul de a posti, practica renunţării şi a purificării trupeşti şi sufleteşti prin post este o constantă a tuturor acestor religii.

Postul a fost practicat de evrei in Vechiul Testamment, fiind cerut si de Legea lui Moise (Deut. IX, 10; Lev. XVI, 29-31; Jud. XX, 26; I Regi VII, 6; Is. LVIII, 6; Ioil II, 15; Iona III, 5-8). Dupa exemplul Vechiului Testament, inainte de a-si incepe activitatea, Mantuitorul Hristos s-a retras in pustie, unde a postit 40 de zile si 40 de nopti (Matei IV, 2; Luca IV, 2), sanctionand astfel postul prin insusi exemplul Sau si desavarsindu-l prin aratarea sensului sau adevarat, ca si a modului in care trebuie sa fie practicat (Matei VI, 16-18), de asemenea recomandandu-l, alaturi de rugaciune, drept mijlocul cel mai eficace de a izgoni diavolii (Matei XVII, 21; Marcu IX, 29).

Sfintii Apostoli si ucenicii lor au continuat practica postului dupa exemplul Mantuitorului, pregatindu-se totdeauna pentru misiuni importante prin post si rugaciune (Fapte XIII, 3; XIV, 23) de asemenea au recomandat crestinilor practica postului ca obligatie generala (Can. 66 si 69 apost.; Const. Apost. V, 15; Marturiile lui Herma, Iustin Martirul, Policarp, Varnava si Clement Romanul).

Ramadanul

Termenul arab pentru post este sawn, acesta denumind cele trei tipuri de post prezente în islam: Ramadanul – postul cel mai important şi care constituie unul dintre cei cinci „stâlpi“ ai religiei islamice – , postul „de pocăinţă“ şi postul benevol.

Esenţial pentru orice musulman este postul Ramadan, care şi-a luat numele de la luna în care este ţinut, cea de a noua a calendarului islamic, considerată perioada în care Coranul i-a fost revelat Profetului (2, 185). Ramadanul, cu regulile care trebuie respectate pe tot parcursul său sunt foarte clar stipulate în cartea sfântă a musulmanilor (Sura 2, 183-187).

Acest post de treizeci de zile este obligatoriu pentru toţi musulmanii, bărbaţi şi femei care au trecut de vârsta pubertăţii şi sunt sănătoşi mintal, astfel încât să şi-l poată asuma conştient. Pe tot parcursul zilei, musulmanul care posteşte nu are voie să consume nici un fel de alimente sau băuturi, inclusiv apă. De asemenea, nu trebuie să fumeze, să folosească parfumuri sau să întreţină relaţii sexuale. Pe lângă respectarea acestor interdicţii, credinciosul musulman încearcă să vorbească mai puţin, să nu bârfească, să nu calomnieze sau jignească, să nu mintă şi să alunge din inima sa invidia şi lăcomia; în schimb, pe toată durata postului caută să trăiască într-o stare de pace şi linişte sufletească, meditând la profunzimea învăţăturilor islamului, arătându-se amabil, prietenos şi milostiv faţă de semenii săi.

Caracteristica inedită a Ramadanului este că postul – cel puţin cel „trupesc“ – ţine din momentul în care este suficientă lumină pentru „a deosebi un fir alb de un fir negru în zori de zi“ până la asfinţitul soarelui (Coranul, 2, 187). Odată cu venirea serii, lucrurile se schimbă, toate interdicţiile fiind suspendate. După lăsarea întunericului poate fi luată o masă uşoară, însă în ultima parte a nopţii, în apropierea zorilor, este pregătit un adevărat festin, la care ia parte întreaga familie. În unele ţări musulmane, întrerupere postului în fiecare seară reprezintă un prilej de sărbătoare, cu mese îmbelşugate, întinse pe străzi până la ivirea zorilor. De asemenea, în această perioadă, localurile publice rămân deschise pe tot parcursul nopţii, oferind feluri de mâncare şi dulciuri specifice pentru perioada Ramadanului.

Posturile hinduşilor

În hinduism, o structură religioasă foarte complexă şi diversă, sunt prezente diferite tipuri şi timpuri de post, în funcţie de propriile credinţe ale hindusului şi de obiceiurile locale. Astfel, există practica postului din anumite zile ale lunii, precum în fiecare a 11-a zi, când adepţii cucernici ai zeului Vishnu postesc, convinşi că astfel îl împacă pe zeu, se eliberează de păcate şi îşi purifică mintea. Tot zi de ajunare este şi Purnima, ziua cu lună plină a lunii calendaristice hinduse, dedicată Marii Zeiţe, când se ajunează de la răsăritul soarelui până la răsăritul lunii. Apoi, în funcţie de zeii pe care îi cinstesc, credincioşii hinduşi postesc în zilele din săptămână dedicate acestora. Astfel, adepţii lui Shiva postesc lunea, cei ai lui Brihaspati, joia, cei ai lui Vishnu, vinerea etc. Acestora li se adaugă o serie de alte zile de post, anuale, în care se sărbătoreşte naşterea unor divinităţi: Ganesha, Krishna ş.a. sau diferite alte sărbători religioase. De asemenea, marile pelerinaje, anuale sau periodice, sunt săvârşite de credincioşi care în prealabil sau în timpul pelerinajului se abţin de la anumite alimente şi plăceri lumeşti, practicând, în schimb, abstinenţa, tăcerea, meditaţia, lectura textelor sacre. Acestor posturi li se adaugă şi postul pe care soţia îl ţine pentru soţul său, mama pentru fiu, sora pentru frate.