Predică la Praznicul Botezului Domnului nostru Iisus Hristos

Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru Carele am binevoit, pe Acesta să-L ascultați (Mt.3,17; 17,5). „Așa a glăsuit către oameni Dumnezeu Tatăl Cel mai înainte de veci despre Dumnezeu Fiul Cel mai înainte de veci, atunci cînd Fiul, după voia Tatălui și prin lucrarea Duhului, S-a înomenit din Fecioara și a săvârșit mîntuirea omenirii pierite. Fraților, să dovedim ascultare față de Fiul lui Dumnezeu, așa cum o dorește de la noi Dumnezeu, ca să odihnească asupra noastră harul dumnezeiesc! Poate va spune cineva: „Aș fi vrut și eu să Îl ascult pe Fiul lui Dumnezeu – dar cum aș putea asta, cînd au trecut deja aproape doua mii de ani de cînd Domnul nostru Iisus Hristos a petrecut pe pământ cu trupul și a propovăduit învățătura Sa cea atotsfântă?”

Să fim mereu cu Hristos, să ascultăm neîncetat preadulcele Lui glas, să ne hrănim cu învățătura Lui cea de viață făcătoare este foarte lesne: Domnul Iisus Hristos petrece cu noi pînă acum. El petrece cu noi în Sfânta Sa Evanghelie, petrece cu noi prin mijlocirea Sfintelor Taine ale Bisericii, petrece prin pretutindeni-ființarea și prin atotputernicia Sa, petrece în chip atotîmbelșugat, precum se cade să petreacă Dumnezeu, Cel Nemărginit și Atotdesăvârșit. Domnul vădește petrecerea Sa împreună cu noi prin slobozirea sufletelor din robia păcatului, prin împărțirea darurilor Sfântului Duh, prin semne și minuni multe.

Cei ce doresc a se apropia de Domnul și a se însoți cu El pe veci prin însoțirea cea atotfericită trebuie să înceapă această lucrare sfântă prin cercetarea cu toată osârdia a cuvântului lui Dumnezeu: prin cercetarea Evangheliei, în care e ascuns Hristos, din care vorbește și lucrează Hristos. Cuvintele Evangheliei duh sunt, și viața sunt (Ioan 6, 63). Ele prefac omul trupesc în om duhovnicesc, dând viață sufletului omorît de păcat și de deșertăciunea vieții. Ele duh sunt și viață sunt: ferește-te ca nu cumva să tâlcuiești marele cuvînt al Duhului cu rațiunea ta cea tărîtoare pe pămînt; ferește-te ca nu cumva să tâlcuiești cuvîntul cel preaplin de înfricoșata putere a lui Dumnezeu așa cum lesne se poate înfățișa sufletului tău mort, inimii tale moarte, minții tale moarte. Cuvîntul rostit de Sfântul Duh e tâlcuit doar de Sfântul Duh.

Cei ce doriți a vă apropia de Domnul ca să ascultați învățătura Lui cea dumnezeiască, ca să fiți înviați și mântuiți de El, apropiați-vă, stați înaintea Domnului cu cea mai mare evlavie și cu cea mai sfîntă frică, așa cum stau înaintea Lui sfinții îngeri, heruvimii și serafimii Lui! Prin smerenia voastră faceți cer din pământul pe care stați – și Domnul vă va grăi din Sfânta Sa Evanghelie ca ucenicilor Săi iubiți! Iar Sfinții Părinți, care au tâlcuit Sfânta Evanghelie cu darul Sfântului Duh, să vă fie îndrumători spre înțelegerea cea întocmai și fără greș a Sfintei Evanghelii. Nenorocit lucru este a te apropia de Evanghelie, de Domnul Iisus Hristos, Care trăiește în Evanghelie, fără evlavia cuvenită, cu obrăznicie și cu nădăjduire în sine. Domnul primește numai pe cei smeriți, preaplini de conștiința propriei păcătoșenii și nimicnicii, preaplini de pocăință, iar de la cei mândri Se întoarce. Întoarcerea feței Domnului de la obraznicul ispititor – așa-l numesc pe ascultătorul neevlavios, ușuratic și rece – îl lovește pe acesta cu moartea veșnică. De Dumnezeu însuflatul bătrîn Simeon a vestit despre Dumnezeu-Cuvântul întrupat: Iată, Acesta este pus spre căderea și scularea multora întru Israil, și spre semnul căruia i se va zice împotriva (Lc.2, 34). Cuvântul lui Dumnezeu e piatra, piatra de o mărime și greutate nemăsurată, și cel ce va cădea peste piatra aceasta va fi sfaramat cu sfaramare de nevindecat (Mt.21, 44).

Fraților, să fim ascultători evlavioși și lucrători ai Cuvîntului lui Dumnezeu! Să arătăm supunere Tatălui Ceresc, Care din Sfânta Evanghelie a glăsuit către noi despre iubitul Său Cuvânt: Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru Carele am binevoit, pe Acesta să-L ascultați. Pe Acesta să-L ascultăm! Pe Acesta să-L ascultăm și bunăvoirea Tatălui Ceresc va odihni asupra noastră în vecii vecilor. Amin”.

Sursa: Sf. Ignatie Briancianinov, Predici, Editura Sophia, București.