Saint Valentine – protector la iubiri curate sau al desfrânării?

Ne aflăm în febra pregătirilor pentru „marele praznic” a lui… Saint Valentine. Mă sfiesc să-l numesc Sfântul Valentin, pentru că nu văd legătura între viața mucenicului Valentin, mărturisitor al credinței creștine, marele kitsch mediatic Valentine^,s Day ce se pornește de la începutul lunii februarie. Cred că nici Sfântului, privind din Ceruri, nu-i plac modul eronat în care azi îi sunt percepute viața, atitudinile și chiar modul în care este sărbătorit. Dar cum să înțelegi că îmbrățișezi, așa, peste noapte, cultul sfinților fără a citi integral viața unui sfânt măcar, fără a te ruga cu predilecție nici unuia dintre ei? Câți dintre cei foarte entuziaști în aceste zile au văzut măcar coperta Proloagelor sau  Acatistierul? De ce aici ar trebui să înțelegem că ceva nu este în regulă cu circul Valentine^,s Day. Dar să vedem ce spune în esență una dintre variantele Vieții Sfântului Valentin.

Se spune că Împăratul Claudius al II-lea nu reușea să-și adune oastea pentru că bărbații refuzau să se înroleze. Credeau că motivul era acela că bărbații romani nu voiau să își părăsească soțiile. Din cauza acestui fapt, împăratul a interzis logodnele și nunțile în Roma. Un preot creștin, pe numele Valentin, a intuit imediat că tinerii au primit o ispită greu de purtat; o fi văzut cu siguranță că interzicându-li-se căsătoria, unii tineri, deznădăjduind, au căzut pradă desfrâului, traiului în concubinaj. El, iubitorul de Hristos și de oameni, știa prea bine cuvântul Sfântului Apostol Pavel ce recomanda celor ce nu pot să se înfrâneze să se căsătorească. Valentin neputând răbda pierderea sufletească a acestora, a cununat în secret perechile ce au apelat la el. Și-o fi zis cu siguranță: „mai bine îmi pierd eu viața aceasta trecătoare, decât să-și piardă acești tineri sufletele”. Când împăratul Claudius a aflat că preotul Valentin a nesocotit hotărârea sa, l-a întemnițat pe părinte, care a murit ca martir în închisoare în anul 270.

După cum se observă, Sfântul a accentuat valoarea Tainei Cununiei. Cu siguranță că a făcut-o pentru a-i feri de desfrânare, de concubinaj pe cei ce apelează la el. Sfântul Valentin l-a mărturisit pe Hristos ca și Sfântul Apostol Pavel odinioară care le spunea corintenilor: Fugiți de desfrânare! Orice păcat pe care-l va săvârși omul este în afară de trup. Cine însă se dedă desfrânării păcătuiește în însuși trupul său (I Corinteni 6, 18).

Ne întrebăm ce legătură are Sfântul Valentin cu păgânul Cupidon, fiul bezmetic al zeiței dragostei Venus, cu căsătoriile de o zi (mai bine zis de-o noapte). Garantat, nu-i nici o legătură. Mai mult, ne amintește de zeii greci închipuți după poftele oamenilor sau de bețiile dionisiace.

Spunea părintele Savatie Baștovoi într-un articol pe această temă: „Nu trebuie să primim șoaptele demonice ale desfrâului dacă avem măcar o mică simpatie pentru acest Sfânt Valentin, iar dacă ne place mai mult să rămânem în desfrâu, atunci să-l urâm pe acest Sfânt Valentin, să-l urâm cu adevarat, după cum și el a urât desfrânarea noastră”. Desfrâul a început să fie acoperit și justificat cu numele lui Valentin, mucenicul creștin, iar aceasta-i cu adevărat un lucru demonic.

Sursa: Laurențiu Dumitru, Hristos și tinerii.